Fiul lui Dumnezeu (1)

Suntem în toiul războiului duhovnicesc, dar majoritatea oamenilor habar nu au despre acest lucru, preferând dezertarea. Scopul vieții este dobândirea harului, dar cei ce nu luptă duhovnicește cu propriile patimi rămân fără scop.

Libertatea nu constă în faptul că putem sluji lui Dumnezeu, ci în binecuvântarea că putem să nu slujim diavolului. Nu că putem face binele, ci că putem să nu facem răul. Nu că iubim, ci că nu urâm. Nu că suntem lumină, ci că nu suntem întuneric. Nu că suntem în Rai, ci că nu suntem în iad. Această libertate nu ne-o poate oferi decât Fiul lui Dumnezeu, restul sunt minciuni.

Dârele lăsate de avioane nu contează, dar ce dâre de mizerie lăsăm noi în urmă contează enorm. Să nu facem pe nimeni să se simtă inconfortabil din cauza noastră. Să evităm băltoacele, ca să rămânem curați.

Cei ce Îl resping pe Fiul lui Dumnezeu au – de regulă – alte așteptări. Ca să se schimbe ceva, trebuie să renunțe la acele așteptări false și să accepte faptul că El știe infinit mai bine de ce au ei nevoie pentru a dobândi adevărata fericire. Este o barieră greu de trecut pentru materialiști. Fericirea promisă e într-o altă viață, mulți refuză să creadă asta. Dar adevărul rămâne imuabil (nu se schimbă).

Fiul lui Dumnezeu Se naște în condiții austere, pentru cei austeri. Dăruiește o speranță pe care nimeni altul nu o poate egala. Schimbă universul așa cum nimeni altul nu o va mai face. În El, am găsit ce căutam și am primit ce nu meritam. Omenirea L-a așteptat atât de mult, mii de ani, dar puțini au fost dispuși să Îl accepte așa cum a venit: fără arme, fără bani, fără titluri.

Cei care L-au primit au dobândit o bucurie de nedescris și de nefurat.