Fusei la conferinţă

Avusei o cumpănă. Mă dusei să îl ascult pe părintele Picu Ocoleanu (de la Craiova). Nu mă mai săturai de vorba lui. Îmi vorbi despre Penelopa (iubită, chiar dacă nu era zeiţă siliconată), despre splendoarea lui Dumnezeu, despre credinţa ca act erotic (de dăruire totală), despre îndrăgostirea noastră perpetuă de frumos. Ne îndrăgostim de frumuseţi străine (nu familiare, incestuoase), dar ne rugăm ca acestea să nu rămână străine o viaţă întreagă. Veni de acolo încărcat de putere astrală, cum o numi părintele. Să ştiţi că am să mai merg… Aşa cum făcui pe vremuri cu părintele Părăian Teofil sau acum cu Necula Constantin (asta aşa, să păstrăm rigoarea germană a părintelui invitat din Oltenia).Îmi plăcu că ne vorbi despre Karl-Christian Felmy, amicul dumnealui, autorul „Dogmaticii experienţei ecleziale”, cartea care influenţă studenţia multora: „E mai bine să fii nevrednic şi să ştii că eşti nevrednic, decât să fii vrednic şi să te lauzi cât de vrednic eşti tu”. Apoi ne vorbi despre alt amic, tot din liga lui, doctorul Pavel Chirilă. Ce mai, vorbe de duh, atmosferă de Duh. Concluzia: E mai important să vină Duhul, nu harul, pe care îl avem de la botez. Îmi propusei să  micşorez cantitatea de caractere/editorial, deci voi scurta ideile vibrante. Îmi aminti că ascultai cu deosebită plăcere emisiunile radiofonice ale părintelui Picu, realizate în parteneriat cu Maica Siluana Vlad, despre tâlcuirea Psalmilor. Apoi, când avem cumpene, un somn bun şi o plută bună. Şi mult discernământ, adică putere de a testa marfa în piaţă şi de a o refuza pe cea abjectă.