Gânduri de iarnă…

Mi-a fost pur şi simplu dor să vă mai sciu câte ceva. Am fost plecat. Drumuri lungi cu cenaclul care arată tot mai frumos, tot mai dinamic şi nu ştiu ce să zic, poate chiar mai închegat în fiinţa lui. La Bucureşti a fost bine. Neaşteptat de bine la Mihai-Vodă. Iarăşi sute de oameni, iarăşi entuziasm, iarăşi primire caldă. De Cioceni- Ploieşti nici nu mai spun. Un delir spiritual…

X

Dargul meu părinte Dumitru. Ce om minunat! Ce familie exuberantă! L-am surprins când am apărut aproape cu întregul cenaclu. Nu se aştepta. Credea că v-om fi o echipă mai mică. Doar eu şi vreo doi. Am fost mulţi. Au fost mulţi. Poate o să vedeţi pe poze. Chiar ar trebui ca pe site sau pe blogul cenaclului (redeschis) oficial, să mai postaţi fotografii de la concerte. Măcar pe blog. Ce ziceţi dragii mei colaboratori sau colaboratoare?…

  Şi comentarii cât de multe. Vă simt căzuţi sub zăpezi de melancolie şi stingheri. Fiţi mai harnici, pentru Dumnezeu… Prea suntem boemi. Hai să mai scriem pe blog, pe site, pe email. Ce-i cu căderea aceasta. Vreţi să ne reîntoarcem la ce am fost înainte de a fi Cenaclul? Hai, să ne bucurăm prin scris. Aştept!

X

Unii îmi lipsesc, dar nu e vina mea că nu îi am pe toţi la biserică, în viaţă şi în cenaclu. E rostul lor să se smerească şi să mă caute. La un preot te duci şi stai de vorbă. Nu aştepţi ca el să se înfăţişeze în faţa ta. Deşi, de atâtea ori m-am smerit. Am cântat şi la unii şi la alţii, şi cu unii şi cu alţii, doar, doar vor înţelege ceva din gestul meu. Şi cu toate acestea, unii nu au înţeles. E iarnă şi mi-e drag de toţi. Şi de cei pe care i-am „smintit” cu umanul meu. Săracii. Of, of, când oare o să mai fie lumea fericită că în faţa lor stă un preot. Şi nu unul cu nasul pe sus, ci unul care chiar încearcă să se facă luntre şi punte pentru toţi…

X

În rest sunt dornic de alte lucruri frumoase. Merg şi la biserică. Stau de vorbă cu mulţi necăjiţi, aştept concertul copiilor de duminică de la ora 16. Unde? Pe Strada Dealului. Acolo va fi şi bradul de iarnă şi Moş Crăciun cu daruri. Şi mai ales atenţia noastră pentru copiii bisericii. Ce mai, e o perioadă efervescentă, sublimă, de deochi, de lacrimi calde, de iubire, de pace de împăcare.

X

Şi vreau să vă iubiţi unii cu alţii! Vreau multe, multe, ca un copil năstruşnic şi răsfăţat.

Sau ca un om de zăpadă care priveşte vesel cu ochii spre stelele nemuririi.

 

                                                                                                                                       Care zâmbeşte fără de iubire.