Gândurile postului meu (I)
Share
Intr-o mica iesle, totul devine posibil.
Intr-un suflet smerit, Dumnezeu se face mare. Si creste bunatate si dor de viata.
In biserica se vorbeste foarte putin de virtutea onestitatii. A omului limpede si egal cu sine insusi. Repet, nu egal cu ceilalti, nu superior sau inferior celorlalti. Ci egal cu propria sa masura. Pentru ca, fiecare avem o talie spirituala, imposibil de pus la egalitate de masura cu alti semeni.
Onestitatea inseamna a nu te masura niciodata cu nimeni. A fi multumit pentru tot ceea ce esti si ce ai. Si o sa va fac o mica marturisire, la capatul a 15 ani de preotie, am constatat ca rautatile oamenilor nu sunt niciodata native. Nimeni nu se naste rau sau cu raul in sange. Dar poti ajunge rau atunci cand iti pierzi masura, cand vrei sa fi altul, sa te intreci pe tine, sa te inalti peste altii, sa cresti mai mult de cat ti-e dat.
Asa se nasc frsutrarile si obiceiul pizmuirii fratelui tau. Si, de aceea, copiii lui Dumnezeu nu mai sunt frumosi la vedere,ci plini de durere si mandrie.
Onestitatea sa va fie scopul acestui post. Sa redeveniti copii. Doar ei, copiii, atunci cand se joaca accepta orice regula a jocului. Sa fie printi sau cersetori, soldati sau generali, tineri sau batrani. Si, de aceea, jocul lor nu supara niciodata pe nimeni.
Doar, intr-un sigur sens se poate pierde „masura”. In iubire si atunci cand stai pe cruce pentru fericirea altuia. Pana la capat…
