Haruit, nu hartuit

Sfantul. Cetatean smuls din ghearele inimii sale. Dus in exil, umilit, batjocorit. Socotindu-se cel mai mare pacatos. Necrutator cu pacatul. Saracacios. Imbracat umil. Nepreocupat ce va manca. Scapat din multi vulcani de bratele divine. Protejat, iubit, luminat, transfigurat de cer. Propovaduitor al mesajului vesnic. Constient de misiunea sa. Iubitor de oameni. Ajutator de saraci din bogatia saraciei lui.

Feciorelnic. Nepatat. Curat cu inima. Neintinandu-si templul trupului. Ridicand un zid imens in fata ispitei. Facand din sufletul sau o fortareata a luminii. Luptand cu bezna si aratand si altora cararea. Cum sa il batjocoresti? Cum sa nu asculti mesajul lui? Cum sa nu cinsteti un casnic al Casei Iubirii, Adevarului si Fericirii? Nu il zeifici, nu il absolutizezi, doar copiezi modelul, furi matrita.

Imitarea este crestina, originalitatea risca erezia. Sfintit de Cer, bine-placutul dobandeste o virtute despre care noi doar citim. Rugandu-se cu atata dragoste, sfantul implora gratia pentru noi. Suntem iertati, gratiati, haruiti; scapati de hartuire. Aruncand razboiul la cosul de gunoi al istoriei, este un facator de pace. Nu se victimizeaza, nu neglijeaza crucea sculptata in inima sa, priveste cu dor spre orizontul invierii.

Crede cu desavarsire in Neatins, pentru ca traieste in inima iubirii. Nu e coplesit de chemarea pamantului. Are menirea de a ne trezi din inconstienta de a ne condamna singuri la pieire. Sfantul e langa noi. Se roaga langa noi in biserica, merge pe strada cu noi, mananca o jumatate de painica calda; totdeauna cealalta jumatate o va da saracului, uneori pe toata. Inima lui devine euharistie, sufletul lui este deja altar. Buzele lui sunt rugaciune, iar gandurile, icoane. Sfantule din mijlocul cetatii noastre, ia-ne cu tine in drumul catre lumina.