În schimbul unei lacrimi
Share
Poemele luminii vă aduc pace în inimi.
De aceea scriu în mistica noapte de sâmbătă spre duminică, acum când lumea face comerţ cu virtuţile, cu familiile, cu fericirea.
Ne vindem pe vorbe bune, ne plătim minunile pe amăgiri, ne credem demni de iad şi de impozite veşnice.
Oameni, creştini, fraţilor, ce faceţi voi?
De ce sporiţi întunericul şi îmbălsămaţi speranţa?
Să fie totul doar o scara cudiavoli pe urmele noastre?
De ce vă îndoiţi de mântuire?
De ce vă e teamă de moarte?
Nu ştiţi că totul e splendoare?
Nu ştiţi că lumina luminează în întuneric, că veţi fi iertaţi în schimbul unei singure lacrimi de dor?
Deci, daţi-mi o lacrimă!
Una singură şi o să ne mântuim împreună!
Păcatele au murit. Părintele Nicodim a spus că ele nu mai există.
„Săracul bătrân!”… Cine să îl mai creadă? Dar, eu îl cred!
Viaţa mea începe acum. Şi a voastră.
Din această clip de tăcere, de cuvânt, de lacrimă şi de dor infinit după cer.
Hai, e timpul să dormim. Mâine va fi o nouă liturghie!
