Incapabil de plată

Sunt ranit, aproape mort, abia viu. Preotul trece nepasator pe langa mine. La fel face si „ajutorul de preot”. Eu raman lat, fara speranta, la pragul cel mai de jos, foarte aproape de deznadejde. Si – exact in momentul in care eram sigur ca totul s-a sfarsit – vine cel pe care il credeam ostil. Vine si imi acorda primul ajutor, ma resusciteaza si ma ingrijeste. Totul pe cheltuiala lui. Dar eu inca nu cunosc pe acest binefacator. Stiti voi cine poate fi?! Talharii m-au jefuit total, erau siguri ca nu voi supravietui. Dar eu i-am iertat, asa cum Iosif si-a iertat fratii tradatori. Si cand am avut ocazia sa ii spintec, le-am crutat viata, asa cum David i-a crutat-o pe a lui Saul. Acum sunt preot si trec pe langa multi raniti… Prin fiecare muribund incerc sa descopar identitatea acelui binefacator. Cat timp eram in refacere la casa de oaspeti, hangiul mi-a povestit multe despre cel pe care multi il cred ostil. Stiu numele lui, dar acum ma straduiesc sa il cunosc mult mai bine prin imitare. A platit o datorie pe care eu nu mi-o permiteam. Fara el, eram executat silit din galaxia asta. Si continui sa acumulez datorii. Toate aceste debite sunt calculate in pretul platit de el odata pentru totdeauna, pe o cruce ierusalimiteana. Totul e inclus: iertare, iubire, chiar si vesnicie. Pare incredibil de crezut, cine nu s-ar indoi ca poate exista ceva atat de minunat?!

L-am identificat pe Domnul Iisus Omul. Cand voi gasi si pe Mesia metaistoric, viata mea va deveni o majuscula. Deocamdata strang faramituri de la masa lui. Iubirea lui este dreptarul pentru noua mea viata. Ma inrolez voluntar. Vreau sa fiu luptator de partea lui, impotriva indiferentilor, a lacomilor si a mincinosilor. Adevarata dreptate este a ii urma doar lui. Sunt chemat la sfintenie, la fidelitate. Trebuie sa ma trezesc la realitatea in care iubirea, iar nu frica, este in centrul atentiei. Sunt avertizat asupra neoranduielilor. Voi starui in fapte bune? Rabdare. Rabdare si rugaciune. Toti oamenii suntem vinovati. Nici macar unul nu e drept in fata lui. In fond, de ce (cine) ne e frica?! De demonizatii de pe tarm sau de furtuna de pe mare? Doar diavolul e legat pe vesnicie, e zdrobit! Pentru cei curati, toate sunt curate. Din cauza beznei, pana si lumina nu se intrevede cu claritate. Cred ca un sejur la casa de oaspeti a strainului nu ar fi de prisos. Rugaciunea nu e prea multa niciodata.

Rasarit de gand: Sufletele le sfinteste, cugetele le indrepteaza, gandurile le curateste… Apoi, Psalmul 7, pentru eliberarea de frica. Unde imi voi gasi pacea?! Si ce reprosuri as putea sa ii fac salvatorului?! Cea mai mare nechibzuinta ar fi sa ma rog prea putin, sa nu ii multumesc cu lacrimi. Capul Suferintelor a devenit deja Capul Bunei Sperante!

***

Stim cum sa abordam orice noua lucrare: impreuna cu Dumnezeu! Si nu refuzam nici sprijinul oferit de catre sfinti. Respingem lumescul si Il lasam pe Dumnezeu sa domneasca peste noi. Hotararile pripite nu fac decat sa elimine armonia, asa ca vom trece gandurile noastre prin filtrul rugaciunii. Dumnezeu mangaie pe toti nefericitii, pe cei cu aspiratii neimplinite. Si, mai ales, ocroteste sufletele celor adormiti. Credem, pentru ca suntem convinsi ca Domnul Iisus anuleaza religii fricii si o instaureaza pe cea a iubirii.

O straveche legenda medievala vorbeste despre o lume rasturnata, in care dispar angajamentele religioase, in care porumbeii devin ulii. Ultima fraza ne pune pe ganduri: „Poate ca traim deja acea lume…”. Sa nu ne pierdem curajul! Sa nu slabim in a face binele. Dumnezeu ne-a ales, pentru ca sa fim fara prihana in fata Lui. Misiunea noastra este o permanenta campanie militara, iar sfintii sunt camarazii nostri de arme in razboiul cu fortele intunericului. Nu luam aminte decat la iconomia lui Dumnezeu, nu la economia vicleana.

Lumea fara Dumnezeu traieste doar pentru imparteala proviziilor (daca nu le arunci graunte, nici nu te baga in seama). De aici decurge dezbinarea inimilor. Sa reinsufletim harul lui Dumnezeu, care este in noi. Curatia comportamentala este nealterata de influente straine. Poticnirea este o consecinta a necredintei (a refuzului de a primi Evanghelia). Nu mai suntem calauziti doar de afecte si de pasiuni instabile, ci de puterea lui Dumnezeu! Cartea Apocalipsei este ferma: marii risipitori si marii desfranati vor fi pedepsiti! Ne rugam sfintilor Mal (izvoratorul de mir), Gall (luminatorul Elvetiei), Iacov (misionar in Alaska), Neoniil (calugar la Neamt), Zlata (pustnica de la Meglin/Bulgaria), Kuksa (doctor fara de arginti in Odessa contemporana), Celestin fecioara, Mellon de Rouen, Oda (intemeietoarea bisericilor / Olanda) si tuturor sfintilor necunoscuti, care nu isi iau cinstea de la oameni, ci doar de la Dumnezeu. Vino, Doamne Iisuse!

***

Pe Cruce, Dumnezeu preia initiativa. Prin tot ceea ce se petrece in jurul nostru, Dumnezeu ni se adreseaza. Evanghelia Lui insufleteste, dar, in egala masura, uimeste. Daca veti dori sa traiti ca si Domnul Iisus, va veti mantui. Numai ca oamenii va vor scuipa. Deja va arata cu degetul!Paganii vor sa auda doar cuvantari filosofice, nu vor sa paraseasca lacomia si desfraul. Singurele valori ale paganilor sunt armele si comertul. Noi insa, cei ce marturisim Invierea, credem ca Domnul Iisus a recapitulat prin viata Sa toate epocile istoriei. Credem ca Dumnezeu a creat lumea intocmai asa cum trebuia sa fie. Credem ca totul este supus Providentei Creatorului. 

Marius MATEI