LOADING

Type to search

Catehismul învierii (IV)

Editoriale

Catehismul învierii (IV)

Share

Învierea este starea de înveșnicire, marea iubire revărsată peste noi. Este incredibil, mulți cred că e prea frumos ca să fie adevărat, mulți luptă cu Neînvinsul, mulți se predau Binelui, mulți înmulțesc virtuți sau păcate, dar tu… Tu de care parte ești? Ai nevoie de cunoștințele de bază, ca să poți descifra limbajul iubirii divine. Credința vine din auzire. De aceea, trebuie să auzi adevărul, pentru a te putea încrede în el. Iar sursa este mereu la îndemână: Sfânta Scriptură. Iar pregătirea pentru desăvârșire nu poate ocoli Euharistia. Doar cel ce manâncă Trupul Lui va avea viață veșnică.


IOAN 6:

37. Tot ce-Mi dă Tatăl, va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară.

39. Şi aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca din toţi pe care Mi i-a dat Mie să nu pierd nici unul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi.
40. Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.

53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.

66. Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El.
67. Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreţi şi voi să vă duceţi?
68. Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice.
69. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.
Lumea ne zice nebuni, pentru că nu suntem ca ea. Într-adevăr, e nevoie de curaj, ca sa îți asumi învierea. Neîncetat, Dumnezeu coboară la noi pentru a ne ridica. Este o așteptare plină de răbdare (un fior sacru, un cutremur lăuntric, o înminunare zguduitoare. Discipolii Luminii sunt popor al învierii, copii ai mântuirii (fiii luminii).


Întunericul este ceva ce trebuie depășit, un obstacol în calea luminii.

Bezna înseamnă necredință și ignoranță. Taina este cu atât mai copleșitoare: Dumnezeu își revarsă iubirea peste noi ca o lumină. Strădania noastră: întunericul să nu ne ACOPERE. Lumina lui Hristos ne ÎNVĂLUIE și ne dă viață. Vederea ei este viață și înviere. Timpul liturgic (euharistic): omul conlucrează cu Dumnezeu. Este o PARTICIPARE, o reașezare a Revelației în centrul vieții.

Nu e deducție, nu e demonstrație. Simți că Hristos trăiește în tine. Inefabil cert. Lumina lumii alungă bezna.

Cum să-nțeleg cât Te-a costat să ierți DEPLIN al meu păcat?! Doamne, numai Tu ești minunat! Sfântul lunii februarie, POLICARP al Smirnei, ne introduce în atmosfera învierii: Cel care L-a inviat pe El (pe Hristos) din morti ne va invia si pe noi, daca facem voia Lui si mergem in poruncile Lui si iubim ceea ce a iubit El, departandu-ne de orice nedreptate, lacomie, iubire de argint, vorbire de rau, marturie mincinoasa” Sfântul Smirnei ne învaţă neagoniseala, simplitatea, caritatea, sinceritatea, dragostea: “Inceputul tuturor relelor este iubirea de argint. Stiind dar ca nimic n-am adus pe lume si nici nu putem lua ceva, sa ne inarmam cu armele dreptatii si mai intai sa ne invatam a umbla in porunca Domnului apoi sa invatam si pe femeile noastre sa umble in credinta data lor, in dragoste si in curatie”. În faţa Învierii nu poţi rămâne netru, nu poţi fi gri, căldicel, indecis. Angajamentul ferm înseamnă o credinţă solidă, pornită din interior, bazată de purificare, despătimire, iluminare şi îndumnezeire: “Oricine nu marturiseste ca Iisus Hristos a venit in trup este antihrist; cel care nu marturiseste marturia crucii, este de la diavol, iar cel care intoarce cuvintele Domnului spre poftele sale si spune ca nu-i nici inviere, nici judecata, acela este primul nascut al lui Satana.” Suntem chiar îndemnaţi să copiem modelul lui Hristos: “Urmati pilda Domnului, tari in credinta si nemiscati, iubitori de frati, iubindu-va unul pe altul, uniti in adevar, asteptandu-va unul pe altul in bunatatea Domnului, nedispretuind pe nimeni. Cand puteti face bine, nu amanati, pentru ca milostenia scapa de moarte”. Contemporani în timpul mesianic cu noi, părintele Policarp răspunde rugăciunilor noastre. Folosiţi această conexiune. Este legătura vie dintre Scriptură şi Liturghie, dintre credinţă şi viaţă.

Învierea este lumina bucuriei veșnice. Această bucurie este NEGRĂITĂ. Noaptea de Paște debutează tocmai cu sublimarea beznei prin apariția luminii ca foc mistuitor și împărtășirea acestei lumini tuturor, fără discriminare. Învierea este incomparabil mai puternică decât moartea. Bucuria învierii este incomparabil mai mare decât suferința. Este singura bucurie care dă SENS existenței. Este SURSA puterii noastre de zi cu zi.

Sfântul Niceta de Remesiana (apostolul dacilor) ne-a lăsat moștenire duhovnicească o Cărticică de învățătură (catehism pentru începători), adresată dacilor care doreau să intre în Biserica lui Hristos:Părăsiți păcatele, care vă țin legați de diavoli și vă înăbușesc sufletul! Mântuirea adevărată o aduce doar Hristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat. Spuse acum 1600 de ani, aceste sfaturi duhovnicești rămân valabile. La botez, am făcut un PACT cu Hristos, un legământ. Nu este un contract, este Viața fără sfârșit, care a început de la botez. Încă de la botez ne-am lepădat de tot de Satana și de toate lucrurile lui și ne-am unit cu Hristos. Doar ura ar putea trăda această încredere. De aceea, ne străduim să nu avem ură DELOC.

Iubirea este ÎNĂLȚAREA noastră deasupra firului ierbii. Nivelul gazonului este singurul loc unde poate mușca șarpele, singurul loc unde ajunge lanțul câinelui. Omul nu este iremediabil PIERDUT, dar poate deveni, dacă respinge orice rază de iubire să îi lumineze inima. Etalonul valorii nu este aurul, etalonul adevărului este Hristos. Rătăcirea este o miopie duhovnicească, născută doar din slavă deșartă, mimând o negare a infernului. Pedeapsa demonilor este – în fond – o AUTOPEDEAPSĂ.

Nu putem înțelege învierea fără Euharistie.

Cel Înviat este întreg și real dăruit nouă, zi de zi. Euharistia este Taina nemuritoare, cerească, înfricoșătoare, dătătoare de viață… Singurul antidot împotriva morții, care arde spinii păcatelor. Euharistia este taina ÎNCORPORĂRII și creșterii în Hristos.

Când uităm de Dumnezeu, ne comportăm de parcă nu am mai muri niciodată. Când uităm de Dumnezeu, nu ne mai preocupă călătoria către veşnicie. Când uităm de Dumnezeu, viaţa noastră devine o continuă gustare a morţii. În schimb, când ne aducem aminte de Dumnezeu, înmulţim rugăciunea (ca atunci când vom uita, să Îşi aducă El aminte de noi). Întotdeauna, primul semn al uitării de Dumnezeu este uitarea rugăciunii (o socotim o activitate facultativă). Fără rugăciune, încălcăm mai uşor poruncile şi uităm de veşnicie. Să ne pregătim să Îi întimpinăm pe Musafirii din altă Cetate. Să ne lepădăm de păcatele “moderne” (aroganţa, plictiseala, respingerea pocăinţei). L-am rugat pe Dumnezeu să ne dea toate lucrurile (ca să ne putem bucura de viaţă), dar El ne-a dat viaţă (ca să ne putem bucura de toate lucrurile). Hristos nu a venit ca să pună capăt morţii Sale, ci morţii noastre! Poate nu sunt timpuri prospere, dar suntem mai aproape de Dumnezeu. Asta e tot ce contează. Dacă Dumnezeu nu e pe primul loc în viaţa mea, nu mai e deloc! În loc ca rugăciunea să fie cel mai tare punct al nostru (e cel mai la îndemână), e cel mai slab… Cum să vină Dumnezeu în “gunoiul” nostru?! Viaţa nu este o pradă, ci un psalm, o colindă, un acatist de mulţumire, o euharistie.

Cinci lucruri avem de luat cu noi. Ne spune părintele Antim Ivireanul (ierarh canonizat) care sunt acestea: spovedania (sinceră, completă), rugăciunea (fierbinte, zilnică), postul (de păcate şi de bucate), milostenia (criteriul judecăţii) şi dragostea (unica poruncă). În completare, sfântul de origine georgiană adaugă: Nici un lucru nu e mai primit decât ajutorarea săracilor şi a bisericilor (conform “Patericului românesc”). Toate acestea au o pecete: smerenia. Fără smerenie, toate sunt pierdute. Fără smerenie, toate sunt stricate. Fără smerenie, osteneala e în deşert. Smerenia e un lacăt care încuie cele cinci lucruri de luat cu noi, ca să nu le fure diavolul (prin mândrie).  Cinci rugăciuni zilnice: Tatăl nostru, Psalmul 50, Crezul, Cuvine-se cu adevărat şi Paraclisul Maicii Domnului.

Cinci milostenii iniţiate de către Sfântul Antim din Iviria: învăţământul gratuit pentru copiii sărmani, suportarea cheltuielilor de înmormântare pentru săraci, milostenie pentru cei din închisori (sâmbăta), îmbrăcăminte pentru cei goi (Joia Mare) şi ajutor pentru fetele de măritat (de Sfântul Dumitru). Cinci pomeniri speciale la liturghie: pentru dascăli (luni), pentru preoţi (marţi), pentru făcătorii de bine (miercuri), pentru slugi (joi) şi pentru cei necăjiţi (vineri). Cinci concluzii apostolice:
1. În rugăciune, cerem mântuire.
2. Dumnezeu ne cere credinţă şi fapte bune, aşa cum regele lumesc ne cere impozite.
3. Spovedania o facem cu hotărârea că nu mai greşim de aici înainte.
4. Dragostea este unirea multora în aceeaşi cale către Dumnezeu.
5. Fiind robi, iubim cel mai mult libertatea.
Pregătind o cateheză istorică, îl redescopăr de sfântul bulgar Ioan de la Rila. Acesta niciodată nu înceta a vărsa lacrimi n rugăciune. Îngerul lui Dumnezeu îl întărea şi îl păzea. Îngerul bătea toaca, iar demonii fugeau. Acelaşi înger îl încurajează: “Eu sunt totdeauna cu tine!” Îl mângâie chiar Apostolul Ioan, care i se arată şi îi zice: “Ţi s-a pregătit cununa slavei!” Se lasă găsit de nouă vânători, pe care îi hrăneşte cu mană primită de la înger. Şi, pentru ca să se sature toţi (nu mâncaseră de cinci zile), înmulţeşte mana. După trecerea din această viaţă, animalele sălbatice bolnave se vindecau în locul unde se găseau sfintele sale moaşte. Lăudat e Domnul întru sfinţii Lui!

Întruparea Fiului lui Dumnezeu schimbă istoria. Prin Întrupare, primim suprema lecție de smerenie și de iubire. Pruncul divin fuge în Egipt, ca să îl sfințească. Primește magii, ca să sfințească Babilonul. Egiptul și Babilonul sunt exact tipologiile folosite și de către profeții Vechiului Legământ pentru a exprima ateismul și politeismul. Nașterea lui Hristos aduce sfârșitul acestor aberații (ateismul și politeismul). De aceea, este imposibil să existe o eră post-creștină. Este un non-sens. Nașterea lui Dumnezeu ca om nu poate fi anulată, ca și cum nu ar fi fost. Mai ales că Hristos nu doar și-a asumat firea umană, dar a și îndumnezeit-o. Cei care se chinuie să inventeze sloganuri anticreștine sunt profund tulburați. Hristos nu anulează nimic, ci face totul mai precis, alungă nedumeririle. A spus totul, a făcut totul, ne-a dăruit totul. Doar să acceptăm, să nu refuzăm ceva gata făcut. Hristos a recreat lumea pentru noii Adam-i. Dar și aceștia, precum primul, au primit totul de-a gata, doar să nu fie prea buieci. Să ne vindecăm, așadar, să ne domolim. Să nu avem mintea legată de patimi, pentru a nu ne înstrăina de Dumnezeu.

Era creștină continuă în veșnicie… Fără Evanghelie, lumea se degradează. Obstacole în calea fericirii: oboseala, competiția, frica de ce zic alții, indiferența. Încredere: Dumnezeu prezintă suficientă garanție. Cine aleargă după bani, lasă baltă mântuirea sufletului. Hristos a dat totul, nu a păstrat nimic. Vrea să împartă veșnicia cu noi. Nimeni nu vrea în temniță, dar închisorile sunt pline. Dumnezeu este respins atunci când suntem preocupați de altceva. Darul se ia abia după ce a avut loc o împăcare. Dacă sunt certat cu cineva, refuz orice dar. Împăcându-mă cu Dumnezeu, primesc darul vindecării sufletului. Chiar dacă nu înțelegi rugăciunea, continuă să te rogi, că diavolul o înțelege și pleacă și te lasă în pace. Citește Sfânta Sriptura ca pe o rugăciune. Cuvântul Lui este inepuizabil, plin de putere. Dumnezeu are generali (Sfântul Dumitru, Sfântul Gheorghe), dar are nevoie și de ostași (aceia suntem noi). Dumnezeu nu a creat dovleacul să crească în stejari, ca să nu ne cadă în cap. Deși era lovit continuu, Iisus avea o privire blândă. Nu arăta nici un pic de ură sau de răzbunare. Oricine și-ar putut da seama că e nevinovat. Dumnezeu a luat decizia de a însănătoși omenirea. Dacă nu avem duhovnic, să îl căutăm plângând. Dumnezeu este Furnizorul bunătăților din viața noastră. Vrea să se poată bizui pe noi. Sfinții ne atrag spre Dumnezeu cu o forță duhovnicească irezistibilă. Sfântul Gherasim oprește avioanele nemțești. Sfântul Nicodim umblă pe Dunăre. Și ei au fost vindecați, iar acum participă la tămăduirea noastră.  Cuvântul Lui este inepuizabil, mereu ne umple de putere. Noi avem o răspundere majoră: suntem continuatorii misiunii apostolice (mărturisim adevărul cu înflăcărare). Și nu uităm că orice apropiere de Hristos ne face să ne gândim mai mult la viața veșnică.

Vom învia şi vom şti că El este Singurul Domn!

Nu există imposibil! Cu o singură excepţie: este imposibil ca Dumnezeu să fie rău! 

Soluții duhovnicești

  1. Să vrem să scăpăm de stres, de tulburare, de depresie, de panică.
  2. Bucuria salvării nu vinde de la oameni, este un dar divin pentru o inimă curată.
  3. Să nu fim îngrijorați din cauza detaliilor ce țin de confortul nostru, ci să zidim o biserică sufletului nostru.
  4. Singura cale de regăsire a libertății este sfințenia (neagonisire și caritate).
  5. Ca să nu cădem în înșelare, trebuie să respirăm rugăciunea, ca o pâine proaspătă.
  6. Nu mai avem altă soluție decât rugăciunea.
  7. Să nu pierdem vremea pălăvrăgind.
  8. Doar o minte despătimită poate găsi rezolvări.
  9. Să ne amintim care este scopul principal al existenței noastre.
  10. Participarea la minunea euharistică nu se negociază.
  11. Credința în Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit.
  12. Să ne deschidem iubirii divine, singurul răspuns pentru toate întrebările.
  13. Să nu ne îndoim de necesitatea iubirii.
Războiul este imaginea clară a iadului, a lipsei iubirii, a uciderii crude, fără milă. Suntem hrăniți cu forța cu această cultură a violenței, prin filme, jocuri, știri. Suntem asediați. Doar-doar om intra în panică, adică în deznădejde. Aici e miza: puțini își pierd credința, dar mulți își pierd speranța. Conflictul nu aduce niciodată ceva bun, nu stoarce decât răul din noi, multiplicându-l, în loc să îl eradice. S-a descoperit o necroplă în Nubia, veche de mii de ani: peste jumătate din cei înhumați prezintă semnele unei morți violente. Aceeași concluzie vine și din Britannia medievală sau din Țara Sfântă măcelărită de Antioh IV Epifanes. Iubirea înseamnă liniște, iar războiul încordare maximă, iadul pe pământ. Și mercenarii se mai miră de ce antibioticele cumpărate propriilor copii nu mai dau rezultate… Tensiunea aceasta este o hărțuire nervoasă, o îndobitocire. Omul care nu devine înger, se preface în animal. Războaiele separă oile de capre: martirii nu sunt în același loc cu criminalii. Dacă pe vremea Domnului Iisus Hristos ar fi existat internet, cu siguranță ca Acesta nu ar fi postat zilnic “Am înviat-o pe Semida” sau “L-am vindecat pe Jar” sau “Azi merg cu Dismas în Rai“, dar apostolii, mai ales Pavel, ar fi profitat să vorbească despre Fericiri, despre Golgota sau despre ÎnviereSă generăm opțiuni pentru atingerea țintei-Hristos! La final se afla biruinta lui Iisus. Preotii sunt mesagerii acestei biruinte.

Nu suntem puşi să anchetăm păcate, ci să le iertăm. Spunem despre cutare ce păcate a făcut el acum doi ani, dar nu cunoaştem că poate îi

Tinerii în Biserică

sunt iertate prin spovedanie sinceră, nu le mai repetă, face milostenie, e sincer, se mântuieşte, câtă vreme noi rămânem farisei, repetăm păcatul bârfei, smintim oamenii, nu suntem sinceri, nu ne mântuim. Să fim blânzi cu alţii şi duri numai cu noi. Aceasta e preoţia: schimbarea gândirii, a preocupărilor, a iubirilor.Dacă se oglindeşte în credincioşi, merită jertfa. Tu Îl cauţi pe Dumnezeu şi ai nevoie de un ghid. Fără ghid vei merge la întâmplare şi ai mari şanse să ajungi la altă destinaţie decît cea dorită.

Sfânta Liturghie se oficiază neîncetat, datorită diferenţei de fus orar. Si cred, cu toata durerea, ca daca ar veni Mesia a doua oara, am face orice ca sa Il mai omoram o data… … …

Tinerii ortodocși din Europa s-au întâlnit la Cluj-Napoca. Timp de câteva zile, Clujul a devenit o veritabilă capitală a credinței. Mii de tineri s-au rugat împreună, s-au bucurat de mărturisirea aceleiași bucurii sfinte. Întâlnindu-se, au învățat să comunice mai bine. Cunoscându-se, au furat unii de la alții metode de misiune în lumea de azi. Nici măcar ploaia nu a putut întrerupe rugăciunea. Și ce mare binecuvântare să ne rugăm pentru sirieni, iordanieni, palestinieni, ucraineni, alături de ei. Cel mai vibrant moment a fost chiar la început, când fiecare delegație a salutat în limba sa Hristos în mijlocul nostru! Așa am intrat în atmosfera pascală. Învierea este cea care ne adună azi aici, nu un partid, nu un interes. Doar Învierea. 

Foto: Paul SILADI

M-a surprins plăcut prezența lui Dan Bitman, care, dincolo de concertul extraordinar, a transmis un mesaj de suflet: Tinerii să nu se mintă, ci să trăiască frumos. A fost o atmosferă albastră, senină, și nu de la tricouri ni s-a tras. Foarte educative au atelierele de sâmbătă. Fiecare activitate era o cateheză vie. Icoane, metaniere, cruciulițe… Părintele Zaharia Zaharou de la Essex a ținut o conferință duhovnicească la Sala Polivalentă, reușind să capaciteze interesul tinerilor pentru preocupările spirituale: Inima devine liberă prin pocăință. Noi dobândim un cuget nou, cugetul lui Hristos.Clujul creștin a respirat prin plămânii lui Hristos. Ne dorim ca această respirație sfântă să nu o pierdem. Să o întreținem și să o dăruim altora, dornici de o tinerețe fără bătrânețe. 

Dacă nu poţi fi soare, fi măcar  o stea. Precum nu e îngăduit a arde bălegar în cădelniţă, tot la fel nu e primită rugăciunea celui plin de slavă deşartă. Dacă vei găsi un duhovnic înţelept, picioarele tale să roadă pragul uşii lui. În biserică stai cu evlavie, ca să nu ţi se adauge păcate, în loc să ţi se scadă. Să ai gândul la Dumnezeu şi El te va păzi. Soarele, când va apune, să găsească psaltirea în mâinie tale. Eşti vameş? Poţi să te faci Evanghelist!

Ca să nu rămân singur, mă apropiu de Hristos euharistic.
Dar cum mă apropiu? Cu lacrimi și cu suflet umilit, așa cum ne înață Sfântul Simeon Noul Teolog în rugăciunea de dinainte de împărtășire.
Vrem, așadar, să ne împărtășim cu Hristos, ca să avem și noi bucuria Lui.
El vrea să împartă veșnicia cu noi.
Deci, vrem să ne pregătim pentru asta.
Iar Hristos înviat din morți nu mai moare, moartea nu Îl mai stăpânește


Înainte de a-i purifica pe alții, trebuie să începi prin a te purifica pe tine însuți; ca să poți învăța, trebuie să fii tu însuți învățat; să devii lumină, ca să luminezi, să te apropii de Dumnezeu, ca să-i poți apropia de El pe ceilalți, să fii sfințit, ca să sfințești, să duci de mână și să sfătuiești cu înțelepciune. Știu ai cui slujitori suntem, la ce înălțime ne aflăm și cum este Acela spre care ne îndreptăm. Cunosc măreția lui Dumnezeu și slăbiciunea omului, dar și puterea lui. Așadar, cine este preotul? Este apărătorul adevărului, se înalță împreună cu îngerii, preamărește laolaltă cu arhanghelii, ridică pe altarul din ceruri jertfele, este părtaș la preoția lui Hristos, plămădește din nou făptura, reface în ea chipul lui Dumnezeu, o zidește din nou pentru lumea de sus și, lucrul cel mai însemnat, este îndumnezeit și îndumnezeiește. (Sf. Grigorie de Nazianz)

 
Să fim cu gândul la Dumnezeu și El ne va păzi! Sfântul Petru explică de ce nu poate renunța: este la mijloc mântuirea tuturor. Clujul este plin de migranți studenți, refugiați pe la terase, departe de liniștea pustiei. Cine nu ascultă de glasul Blândului Păstor, acela riscă să fie sfâșiat de lupi, șacali sau mistreți. Vorbim atât de des despre rugăciune pentru că asta ne lipsește. Niciodată rugăciunea nu e prea multă. 

AZI:

  1. Un creștin se bucură pentru ce un păgân se întristează.
  1. Un creștin iasă din temniță și se bucură din plin de lumină.
  1. Un creștin dobândește totul abia după ce renunță la tot.
  1. Un creștin are menirea de a se ridica la contemplarea mistică a lui Dumnezeu, Rațiunea Supremă.
  1. Un creștin care practică asceza își umple ființa cu harul, un conținut care depășește această ființă.
  1. Un creștin nu are cum să mai rămână blazat sau indiferent, deoarece a primit harul, adică un conținut impregnat de transcedența divină.
  1. Un creștin crede și nădăjduiește că Dumnezeu îl va înțelepți, îl va elibera, îl va îmbucura, îl va înminuna, îl va sfinți.
Ateismul demonic nu înseamnă o lume fără Dumnezeu, asta ar fi simplu. Ateismul înseamnă o lume fără dragoste. Abia când oamenii vor vedea o lume fără dragoste, vor înțelege ce înseamnă, de fapt, ateismul. La fel de atei sunt și nepracticanții, cei care nu ne rugăm, nu postim, nu ne pregătim pentru Euharistie, nu suntem milostivi… Adică, suntem fără dragoste! Ca să poți iubi, trebuie să scapi de demonul numit Ban. Singurul leac este iubirea. Dacă iubești, știi ce e dorul: convorbirea cu Cel de Care ești îndrăgostit. Fără această iubire, te zbați în ură, în întuneric, în moarte. O suferință de neînțeles. Abia iubirea clarifică totul și vindecă orice. Și nu există iubire mai desăvârșită decât a lui Dumnezeu. Un îndrăgostit citește pe nerăsuflate Scrisoarea de dragoste, Biblia. Este în lagăr și numai așa află cum poate evada. Nici un editor nu ar accepta să tipărească Biblia azi, dacă nu ar fi fost tipărită până acum!!! Țelul este REPATRIEREA. Momentan, suntem refugiați, în exil, la axmiia generație după Adam. Pildele lui Solomon (capitolul 29) sunt un adevărat tratat de psihoterapie spirituală. Aici vedem de ce suntem demonizați, de ce am pierdut speranța și am căzut în deznădejde: doar din cauza FRICII! Oamenii nu mai au curaj! Benjamin Franklin spunea că ne lipsește curajul curajului, credința în Creator! Ei, orbiți de frică, singuri ne bulucim în iad. Riscăm să pierdem totul dintr-o EROARE?! Iată soluțiile Înțeleptului Solomon:
  1. Judecata sănătoasă este singura eficientă, pentru că se pot vedea roadele ei.
  2. Pentru ca poporul să nu mai suspine, ar trebui ca păcătoșii să nu mai fie la conducere.
  3. Sporirea numărului de săraci se datorează numai indiferenței celor mulți.
  4. Toate aceste necazuri se nasc din mândrie, din slavă deșartă și din invidie.
  5. Concluzia: doar cel ce are curaj, crede, iubește și nădăjduiește stă la adăpost!
Viata mea in Hristos
Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1
Previous Article
Next Article

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *