Insidiar
Share
Daca textul e scris din inima, cu mult suflet, va fi citit, indiferent de criteriile tehnice. Pe de alta parte, nu e nevoie ca multi sa citeasca; pot fi mai putine vizualizari, dar mai multi sa se foloseasca. Iar daca unul se mantuieste, e lucrarea lui Dumnezeu. De cele mai multe ori, problemele vin din interior. Din interiorul inimii noastre. Din interiorul familiei. Din interiorul Bisericii. Atentie, deci, la propria prefacatorie si/sau gelozie! Noi trebuie sa studiem si sa propovaduim Cuvantul lui Dumnezeu (nu sa ne ocupam cu altceva). Apostolii laici nu sunt manageri in Biserica, ci imitatori ai apostolilor. Privim totul dintr-o perspectiva spirituala.
Cei ce Il iubesc pe Dumnezeu se desfata citind Evanghelia (marturia Invierii este motivul indraznelii noastre, ne invata parintele SOFRONIE Saharov). Asa ne incurajeaza Maica Domnului: „Lasă izvorul să adape toată lumea şi să acopere marile eresurilor şi să le mute spre dulceaţa minunată. Acesta are să covârşească alăuta cea prooroceasca a lui David şi Psaltirea, cântând cântări noi Domnului, cântări pline de minunată dulceaţă, mai presus decât Cantarea lui Moise” (asta ii spune Sfantului Ioan Damaschin, + 4 decembrie). Lasa-ti inima sa laude pe Dumnezeul slavei! Bucura-te de clipele de fericire duhovniceasca! Nu ignora semnale, indiciile si bornele calauzitoare! Desfata-te in Prestolul ceresc! Roaga-te neincetat, ca sa dobandesti pacea inimii!
Vrem sa ne cunoastem credinta, sa o intelegem, sa o traim. Lumina lui Dumnezeu din noi trebuie lasata sa lumineze pe altii. Pentru ca rugaciunea noastra sa fie completa, trebuie sa fie insotita de marturisirea credintei (fara indoieli, fara greseli), de fidelitatea fata de traditia patristica, de evlavie si de efortul constant de a trai conform Poruncilor. In rugaciune, nu ne mai gandim decat la Dumnezeu (stam singuri in fata Lui). De fapt, rugaciunea e viata Lui in noi. Iubim CATAVASIILE NASTERII DOMNULUI: „Sa Il marim pe Hristos, Cel ce Se naste! Sa Il intampinam pe Hristos, Cel din ceruri! Sa Il laudam cu veselie toti pamantenii! Marire puterii Tale, Doamne! Sa Ii aducem cantare de priveghere, ca unui facator de bine! Doamne, daruieste-ne cararea mantuirii!”
Domnul Iisus ne cere credinta, ne cere sa mergem pe valuri! Nu avem de ce sa fim tristi, nu am fost alungati din Rai pentru totdeauna; ne putem impaca cu Dumnezeu. Trebuie doar sa inlaturam micile greseli si sa evitam sa cadem in cele mari. Sa ne bucuram seara (ca ne-am petrecut ziua cu folos). Insidiar: daca argintul nu rezolva problema vietii, nu merita sa traim pentru el. Exista doua zile pe saptamana pentru care nu trebuie sa ne ingrijoram: ziua de ieri si ziua de maine! Stabilim ce putem face, nu doar ce nu putem. Suntem plini de nadejde: cata vreme exista Liturghie, exista mantuire! Acum mergem inca prin noroi, de aceea ni se pare greu sa privim spre stele. Problema insidiara a ateilor nu e deloc ca nu au gasit solutia, ci ca nu isi dau seama care e, de fapt, problema. Privilegiile interne ale crestinilor: ucenicii lui Iisus Hristos sunt iertati, eliberati, bucurosi, protejati, curajosi, victoriosi. Nu e suficient sa ne laudam cu martirii, daca nu le calcam pe urme! Ne straduim sa nu pacatuim, ca sa nu ratam tinta. Domnul Ii zice dreptului Avraam (Facere 18, 19): „Negresit, Ma voi intoarce la tine!” (si la noi se va intoarce si nu va mai pleca). Si nu uitati: nu exista razboi sfant, ci numai pace sfanta, pacea inimii.
Marius Matei
