LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Învierea ne privește pe toți

Share
Nu știu dacă oamenii se schimbă, dar – cu timpul – arată cine sunt cu adevărat. Realizează că nu e nevoie să schimbe lumea, ci pe ei înșiși.
● Locuitorii din Istanbul s-au panicat și au început să sune la numărul de urgență și la rude, după ce s-a făcut beznă în plină zi. Astfel de vești sunt tot mai dese, mai panicarde. Lumea asta trece, învierea nu. Noaptea de Paști este cea mai importantă etapă din viața noastră, șansa de a ne conecta la bucuria veșnică. Să nu ratăm o oportunitate atât de mare. Se face lumină în plină noapte.
Suntem poporul Paștilor, nu al disperării. Hristos ne aduce în prezent speranța unui viitor fericit. Dacă mormântul Lui este gol, mai este un mormânt sau ar trebui să folosim un alt cuvânt, care să nu fie derivat din moarte? Hristos nu a înșelat moartea, ci a învins-o. Dacă suntem convinși că ceva atât de întunecat ca moartea este inevitabil, de ce nu considerăm că este la fel de inevitabil ceva atât de luminos ca învierea?
 
● Hristos a fost îngropat într-un mormânt de împrumut, deoarece El știa că îl va returna intact după un week-end. Cea mai mare bucurie nu o avem atunci când găsim ceea ce căutam demult, ci atunci când ne întâlnim cu Hristos înviat. Nu e vorba că Dumnezeu nu ne poate învia, ci de faptul că unii nu vor să fie salvați. Primul Paști ne învață că viața nu se termină și că iubirea nu moare.
● Hristos a trăit în sărăcie completă și a murit în goliciune, ca noi să scăpăm de sărăcia și goliciunea sufletului și să fugim de sărăcia și goliciunea păcatelor, scrie Craig Lounsbrough. El ne îmbracă cu haina învierii, haina de nuntă, ca nimeni să nu ne scoată afară. Hristos este invincibil în fața diavolului și ne face și pe noi biruitori împreună cu El.
Copiii îngroziți găsesc speranță, iubire și fericire prin credința în înviere. Teama dispare prin intervenția lui Hristos. Cel ce nu se naște în Duh nu poate să meargă mai departe în Duh. Nu putem salva nimic dacă nu Îl lăsăm pe Hristos să ne fie stăpân. Cea mai reușită cununie este cea dintre Mirele Hristos și Biserica Mireasă, scrie Michael Shanbour. Mirele nu divorțează. Să nu divorțăm nici noi.
● Să nu disperăm, Domnul nu ne va abandona. Credința face totul posibil, iubirea face totul ușor. Binecuvântare după binecuvântare, noua viață este o realitate, scrie Algernon Swinburne. Hristos știe calea, deoarece El este Calea. Generozitatea este cerința lui Dumnezeu pentru o slujire deplină. El e generos cu noi, nici noi să nu fim zgârciți. Mesajul trebuie să ajungă la pescarii și la vameșii de azi, asta este misiunea noastră. Doamne al Învierii, să nu ne lași nicicând!
Ne identificăm cu Dumnezeu în Înviere. Suntem beneficiari ai unei mari Făgăduințe. Ca să fim fericiți, să găsim un loc în care să slujim. Să avem încredere că toate cuvintele Scripturii sunt inspirate (notate corect). Forța de coeziune rămâne răbdarea. Păcatul este moleșirea capacității de a avea sentimente puternice. Până la urmă, sămânța Cuvântului va rodi (Hristos nu eșuează). Miriam își salvează fratele (Moise) de la înec. Miriam Fecioara ne salvează pe noi din vâltoare.
● Învierea lui Hristos nu este revenire la viaţa biologică marcată de compunere şi descompunere, ci Învierea Lui este trecere la viaţa cerească. Învierea lui Hristos ne priveşte pe toţi. Credinţa în Înviere dă sens vieţii noastre. 
Biserica nu este loc de tranzacții, ci izvor de tămăduiri. Aici nu câștigăm ciubucuri, ci sfințenia necesară pentru ca veșnicia să fie fericită. Să nu ne mâhnim dacă unii nu vor veni cu noi pe drumul învierii, ci să ne rugăm pentru ei.
● Pe această cale, să cercetăm diferența dintre virtute și viciu, să nu le confundăm. Să ne amintim de viața neîndurerată de dinainte de căderea lui Adam. Să nu zică Hristos despre noi ca despre Iuda: Mai bine nu s-ar fi născut deloc.
● Dumnezeu vrea să Îi slujim cu sinceritate. Să evităm călătoriile nefolositoare. Fără Dumnezeu, nu este om care să nu eșueze. Nu trebuie să existe nici o diferență între ceea ce ne dorim (fericirea veșnică) și ceea ce suntem dispuși să facem (împlinirea poruncilor divine). 
 
● Noi suntem ascultători față de voia divină, scrie John Snyder. Noi, nu eu. Suntem, nu avem. Ascultători, nu neascultători. Față de voia divină, nu față de voia oamenilor. Să nu ne pierdem reperul, Hristos.
Să nu trăim viața într-o manieră nebiblică, scrie Alistair Begg. Cei care nu cred în adevăr, cred în orice. Există un fel de viață care duce spre moarte și un fel de moarte care duce spre viață. De multe ori reînvățăm lecția că Dumnezeu e de neînvins și de fiecare dată ne bucurăm pentru asta.
Înainte de a deschide gura să ne gândim: Este adevărat și necesar ceea ce urmează să spun sau mai bine tac? Nu putem pune șuruburi pătrate în găuri rotunde, nu ne putem pronunța pe chestiuni pe care nu le pricepem. Prinși cu copiii și cu munca, să nu uităm de fericirea veșnică.
☆ Dan Marcovici
 
 
 



Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *