Invitaţie la ezoterism

Nu ştiu de ce sunt unii atât de revoltaţi atunci când văd că  ţinem la obiceiurile şi tradiţiile noastre şi nu ne adaptăm destul de repede noilor doctrine filozofice. Tare-i mai deranjează pe aceştia îndărătnicia noastră şi fac spume la gură încercând să ne demonstreze că ar fi bine să mai schimbăm direcţia şi s-o luăm, vorba cântecului ‘mai aşa, mai acum‘ dar musai către ezoterism să galopăm.

Deunăzi, pe un post tv care se laudă cu ratingul său balonat datorită personajelor ‘originale’ pe care le găzduieşte în emisiuni, un nene plin de sictir se chinuia să ne lămurească de ce noi, românii, ne împiedicăm în poale şi nu suntem în stare să facem nimic bun, ba încă avem o ţară plină de handicapaţi. Tot din unele emisiuni tv aflăm că suntem hoţi, criminali, lipsiţi de inimă faţă de bătrâni iar acum la această bogată listă cu defecte naţionale s-a mai adăugat un păcat – nefericirea. Mai întâi,pentru cunoştinţa tuturor şi a acestui domn grijuliu este bine de ştiut că România nu se află în topul ţărilor cu număr semnificativ de persoane cu handicap.

Ne-au luat-o înainte alţii din ţări bine dezvoltate economic şi mai năzdrăvani.În Suedia, de exemplu consumul de droguri este legiferat iar ponderea persoanelor cu dizabilităţi este îngrijorătoare. Departe de a fi blamaţi şi purtaţi în vârful limbii cum face distinsul nostru domn când vorbeşte despre handicapaţii din România, aceste persoane sunt privite ca victime ale societăţii consumatoare de alcool şi droguri în primul rând şi respectate ca atare. Există o adevărată tradiţie în a-i trata încât nimic nu se construieşte(trotuare, lăcaşuri de cult, restaurante, şcoli, parcuri, spaţii de joacă pentru copii) fără a se ţine cont de nevoile acestora. Grija statului faţă de familie merge până acolo încât suplineşte venitul consumatorilor de drog pentru ca aceştia să nu contribuie la ruinarea bugetului alocat familiei prin viciul lor.

Am observat că personajul nostru era supărat mai ales de modul cum se căsătoresc oamenii pe la noi.

Doi tineri care se plac şi se iubesc fac greşeala fundamentală, după opinia sa, de a se cununa fără să consulte în prealabil un ezoterist care să le spună dacă sunt potriviţi pentru asta. Ceea ce nu ştie (sau se face că nu ştie) cetăţeanul înfuriat de la tv(nu înţeleg de ce era aşa de pornit dumnealui,doar acum poate să-şi aleagă patria unde se simte mai bine)este faptul că partenerii unei căsnicii sunt aduşi împreună şi uniţi printr-o Taină în care: »va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup …şi .. ce a unit Dumnezeu ,omul să nu despartă ».Dumnezeu uneşte doi oameni străini,uneori total nepotriviţi (fizic, emoţional, spiritual, cultural) după o logică ce întrece cu mult înţelegerea tuturor filozofilor lumii dar foarte bine exprimată de înţelepciunea populară care zice că la jugul căsniciei se înhamă «un bou şi-o belea».

Dacă Dumnezeu a hotărât ca aceştia doi să meargă împreună pe drumul mântuirii pentru a se completa unul pe altul, pentru a se ajuta la vreme de necaz sau ispită şi pentru a aduce « fii Lui Dumnezeu »înseamnă că aşa este bine şi niciunul dintre supăraţii planetei nu trebuie să conteste acest adevăr. Dacă familia este în criză una dintre cauze poate fi atribuită fără greş chiar acestor «iluminaţi» care se bagă unde nu le fierbe oala ca să mai pună ei sare şi piper în ciorba altuia. Nefericirea noastră ca popor şi ca indivizi ai unei societăţi bolnave din punct de vedere moral poate fi reală sau imaginară. Dacă în loc să lucrăm pentru o viaţă mai bună plecăm urechea la inepţiile unor neaveniţi care n-au altă treabă decât să mai smintească pe cineva şi sunt necăjiţi că deşi, bieţii de ei, şi-au descoperit în sfârşit vocaţia nimeni nu-i bagă în seamă atunci suntem nefericiţi.

Ce-ar fi să ne încolonăm şi să facem coadă la «cabinetul» ezoteristului ca să ne scape de necazuri?

Poţi fi nefericit dacă nu ştii să-ţi rânduieşti viaţa şi stai cu ochii lipiţi de ecranul televizorului cât e ziulica de mare. Dar dacă-ţi umpli timpul cu activităţi folositoare şi te dedici celorlalţi, îţi înfrumuseţezi mediul ambiant şi te rogi la Dumnezeu să binecuvinteze lucrul  mâinilor şi minţii tale atunci poţi să te declari ca fiind cel mai fericit. Nu la ezoterist se cuvine să apeleze tinerii înainte de căsătorie ci la duhovnic. Să-şi mărturisească păcatele şi să pornească în căsnicie cu inima curată,fără secrete,fără minciuni şi atunci vor avea ajutor de la Dumnezeu şi vor fi fericiţi făcând voia Lui. Foarte frumos ne vorbeşte Sfântul Ioan Gură de Aur în Omiliile sale despre căsătorie,despre cum să ne purtăm unul cu altul.

Dacă tinerii vor asculta glasul Bisericii – mama noastră – care-i învaţă şi-i sprijină în toate demersurile lor atunci vor întâmpina cu maturitate şi înţelepciune tot ce le este rânduit şi nu se vor simţi părăsiţi nici de oameni nici de Dumnezeu. Căsătoria se face mai întâi în Cer şi apoi pe pământ.Cei care încearcă să distrugă familia prin diferite mijloace vor fi socotiţi ca aceia despre care spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos »Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui ».