LOADING

Type to search

JOS WASHINGTON, SUS LENIN!

Editoriale

JOS WASHINGTON, SUS LENIN!

Share

Nu credeam că apuc astfel de zile! După ce prima jumătate de viață mi‑am petrecut‑o în comunismul autohtonist, în dacism, în ateism și în cultul personalității unui omuleț oțărât și incult, acum dau de nervoșii planetei care decapitează statui, demolează mituri fondatoare, fac țăndări un trecut nobil ca principii și fastuos cultural, vânându‑L cu ură de rasă/ clasă chiar și pe Dumnezeu Însuși (Hristos a avut pigmentul pielii cam alb, nu‑i așa?). În curând va fi atacat și Sinaxarul, pe motivul supremației rasei albe în rândul sfinților…  Dar ce zic eu „în curând”? Patriarhului Daniel i se intentează proces pentru promovarea, prin intermediul Sfintei Scripturi, a urii de rasă, a celei confesionale, a violențelor și altor culpe genocidare ale trecutului consemnat biblic… de către un ONG obscur. Patriarhului României! Sincer vorbind, câteodată ai impresia că citești știri editate și promovate de centrul de presă „Socola”, direct din balamuc!

Iar ca nebunia lor să fie deplină și panica noastră justificată, în timp ce în SUA este trasă jos de pe soclu statuia lui George Washington, părintele fondator al libertății democratice (de care se bucură în prezent cei care o contestă!), în vestul Germaniei este inaugurată statuia lui Vladimir Ilici Lenin! Lumea pare complet anapoda… Și nu atât lumea, în general, cât cei care permit (chiar și tacit) aceste abuzuri la adresa istoriei, a bunului‑simț, a ordinii firești, a păcii sociale. Dar sunt intelectuali notorii, oameni politici faimoși, staruri de cinema și cântăreți de top care încurajează aceste porniri primitive, de‑a dreptul grotești. Bunăoară, numeroși membri ai partidului democrat din SUA regizează spectacolele șocante de prosternare până la pământ în fața altor oameni, doar pentru că au culoarea pielii diferită. Oamenii albi la piele sărută și spală picioarele oamenilor negri la piele, dar nu pentru că aceștia sunt mai buni, ci doar pentru că sunt… de altă culoare. Este formidabil de eficientă regia acestui nou „cult” de regret isteric față de trecutul colonial, de autodemascare (ca în experimentele temnițelor comuniste), de maimuțăreală a unor obiceiuri și gesturi simbolice creștine, de ură la adresa a tot ceea ce este alb, creștin, familist, prosper, cultivat, greu de manipulat prin Rețea. Războiul cultural, dar și deicidar devine total, fără reguli și fără prizonieri. Și iată cum acel război nevăzut descris odinioară de Nicodim Aghioritul a căpătat contur, întrupare. Diavolul a ieșit la luminile rampei, nu mai stă pitit în adâncuri pentru că oamenii nu mai au rușine, bun‑simț, luciditate, credință. De cine să te mai ferești, atunci?

Prieteni, Aleksandr Soljenițîn i‑a avertizat cu delicatețe pe occidentalii care îl găzduiseră după ce fusese expulzat din UR SS (februarie 1974) că vine la ei și le vorbește „din viitorul lor”, conștient că ceea ce se întâmpla atunci în spatele Cortinei de Fier ca mod de gândire și acțiune va contamina, cumva, și Lumea Liberă. Și iată, era doar o chestiune de timp…

 

Răzvan BUCUROIU

 

Editorialul numărului din iulie 2020 al revistei LUMEA CREDINȚEI care poate fi achiziționat și în format online (fără descărcare) de la linkul:

https://account.paydemic.com/serial/archive/I7PVVA3TWNDX7L6UEQ44LNLEEQ

1 Comment

  1. Stelian Gombos 10 iulie 2020

    Vremurile, pe care (le) și în care traim…

    Vremurile pe care și în care trăim sunt vremuri de incercare, după unii, tulburi, după alții, amestecate, după alții, pline de confuzie, agitație și dezorientare si, tot, asa, practic, în fond, toți, având dreptate!…

    Da, cu adevărat, sunt momente, clipe și evenimente care se desfășoară și petrec, pe repede înainte, pe nepusa masa, care ne uluiesc, ne pun pe gânduri, ne produc mirare, întrebare și, chiar, consternare, indignare ori stupoare!…

    Da, veți zice ca, întotdeauna, de-a lungul timpului și a istoriei, au fost asemenea vremuri, asemănătoare adică, pline de incercare și de tulburare și, da, veți avea perfecta dreptate!…

    Nu asta, nu aici este problema ci, dacă și cum le știm însuși, gestiona, asuma și depăși toate aceste situații și ipostaze, de-a dreptul aiuritoare și amețitoare!…

    Uitați-vă ce este în lume, în toată lumea, cu acest fenomen epidemic și pandemic (covid 19 ori, sarscov 2), uitați-vă ce este, de pilda, acum, în America, uitați-vă ce este, ba într-o parte (tara) ba în alta, ba la deal ba la vale!…

    Iar noi, oamenii, sărmanii, cei mai mulți dintre noi, nu știm ce trebuie sa (mai) facem, cum trebuie sa reacționam, ce atitudine, hotărâre ori decizie sa adoptam și, asa mai departe!…

    Unii, probabil, pe buna dreptate, ne întrebam: de ce am ajuns astfel, de ce am ajuns (pana) aici, care este motivul, pricina ori cauza?!…

    De ce?!…

    Eu unul cred, recunosc și mărturisesc: pentru ca, l-am (cam) scos, îndepărtat și eliminat pe Dumnezeu din viata noastră, din lumea noastră, din gândirea, purtarea, mentalitatea, faptuirea și viețuirea noastra!…

    Si, acum, nu facem altceva decât sa culegem, sa adunam roadele și consecințele acestei vieți și purtări luciferice, fiindcă, n-am făcut altceva, de cele mai multe ori sau, în cele mai multe cazuri, decât sa ne punem (pe noi) în locul lui Dumnezeu și, acum, poftim urmarea, finalitatea și rezultatul!…

    Acum, insa, întrebarea care stăruie în sufletele și pe buzele noastre este, una, altminteri, fireasca: ce facem, ne mai revenim, ne mai redresam ori ba?!…

    Si, răspunsul este:
    da, însă, numai dacă ne (re)întoarcem, sinceri, seriosi și responsabili, la Dumnezeu, de care ne-am înstrăinat atât de mult, atât de tare!…

    Căci, (doar) la El este cheia și soluția salvatoare și, desigur, mântuitoare a vieții noastre, a tuturor!…
    Altfel, vai de noi caci, “rătăcirea de pe urma va fi mai rea decât cea dintâi!”

    Da, greu, dificil lucru dar, nu imposibil fiindcă “ce este cu neputință la oameni este cu putinta la El, la Dumnezeu” Cel Viu, Puternic și Adevărat!…

    Prin urmare, haideti, fraților, sa incercam, cu tot efortul, jertfa, stăruința și, straduinta noaatra, sa ne recapacitam, sa ne recalibram, sa ne trezim, sa ne schimbam, altfel spus, sa ne revenim în fire, în firea noastra, cea veritabila și autentica!…

    Asadar, sa (ne) gândim, sa reflectam, sa meditam și, mai ales, sa (re)actionam asa cum trebuie, asa cum se cuvine, după bună, corecta și sănătoasa randuiala!…

    Pana, nu este târziu, prea târziu căci, nici devreme nu mai este!…

    Si, Hristos Domnul asa ne-a indemnat și învățat sa lucram: “cât încă mai este ziua! Căci, apoi, vine noaptea când, nimeni, fiind întuneric, nu mai poate face și lucra nimic!”

    Din cele ce ar trebui, făcute și, care, nu sunt, deloc, puține și, mai cu seama, deloc, neesențiale, nevaloroase ori, lipsite de importanta!…

    In concluzie, oameni buni, vin sa va întreb, aici și acum: când sau, mai ales, cum am învins și biruit noi, toți, de-a lungul veacurilor, în aceasta viata, pe acest pamant?!…

    Când, întreaga suflare și umanitate, unita, într-o adevărată comunitate și hotărâtă echipa, a zis: Hai, vino!…

    Si, da, într-adevăr, a venit!…

    De ce asa și, nu altfel?!…

    Deoarece, “fara El nu putem face nimic, absolut nimic! Și, deci, cine nu aduna cu El, acela, defapt, risipește, se risipește și, (se) împrăștie, ca fumul și ca ceara de la fata focului!…”

    Cu alte cuvinte, da, vino, Doamne, Iisuse, (și) acum și, pururea și în vecii vecilor! Amin!…

    Stelian Gombos

    steliangombos.wordpress.com

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *