JOS WASHINGTON, SUS LENIN!

Nu credeam că apuc astfel de zile! După ce prima jumătate de viață mi‑am petrecut‑o în comunismul autohtonist, în dacism, în ateism și în cultul personalității unui omuleț oțărât și incult, acum dau de nervoșii planetei care decapitează statui, demolează mituri fondatoare, fac țăndări un trecut nobil ca principii și fastuos cultural, vânându‑L cu ură de rasă/ clasă chiar și pe Dumnezeu Însuși (Hristos a avut pigmentul pielii cam alb, nu‑i așa?). În curând va fi atacat și Sinaxarul, pe motivul supremației rasei albe în rândul sfinților…  Dar ce zic eu „în curând”? Patriarhului Daniel i se intentează proces pentru promovarea, prin intermediul Sfintei Scripturi, a urii de rasă, a celei confesionale, a violențelor și altor culpe genocidare ale trecutului consemnat biblic… de către un ONG obscur. Patriarhului României! Sincer vorbind, câteodată ai impresia că citești știri editate și promovate de centrul de presă „Socola”, direct din balamuc!

Iar ca nebunia lor să fie deplină și panica noastră justificată, în timp ce în SUA este trasă jos de pe soclu statuia lui George Washington, părintele fondator al libertății democratice (de care se bucură în prezent cei care o contestă!), în vestul Germaniei este inaugurată statuia lui Vladimir Ilici Lenin! Lumea pare complet anapoda… Și nu atât lumea, în general, cât cei care permit (chiar și tacit) aceste abuzuri la adresa istoriei, a bunului‑simț, a ordinii firești, a păcii sociale. Dar sunt intelectuali notorii, oameni politici faimoși, staruri de cinema și cântăreți de top care încurajează aceste porniri primitive, de‑a dreptul grotești. Bunăoară, numeroși membri ai partidului democrat din SUA regizează spectacolele șocante de prosternare până la pământ în fața altor oameni, doar pentru că au culoarea pielii diferită. Oamenii albi la piele sărută și spală picioarele oamenilor negri la piele, dar nu pentru că aceștia sunt mai buni, ci doar pentru că sunt… de altă culoare. Este formidabil de eficientă regia acestui nou „cult” de regret isteric față de trecutul colonial, de autodemascare (ca în experimentele temnițelor comuniste), de maimuțăreală a unor obiceiuri și gesturi simbolice creștine, de ură la adresa a tot ceea ce este alb, creștin, familist, prosper, cultivat, greu de manipulat prin Rețea. Războiul cultural, dar și deicidar devine total, fără reguli și fără prizonieri. Și iată cum acel război nevăzut descris odinioară de Nicodim Aghioritul a căpătat contur, întrupare. Diavolul a ieșit la luminile rampei, nu mai stă pitit în adâncuri pentru că oamenii nu mai au rușine, bun‑simț, luciditate, credință. De cine să te mai ferești, atunci?

Prieteni, Aleksandr Soljenițîn i‑a avertizat cu delicatețe pe occidentalii care îl găzduiseră după ce fusese expulzat din UR SS (februarie 1974) că vine la ei și le vorbește „din viitorul lor”, conștient că ceea ce se întâmpla atunci în spatele Cortinei de Fier ca mod de gândire și acțiune va contamina, cumva, și Lumea Liberă. Și iată, era doar o chestiune de timp…

Răzvan BUCUROIU

Editorialul numărului din iulie 2020 al revistei LUMEA CREDINȚEI care poate fi achiziționat și în format online (fără descărcare) de la linkul:

https://account.paydemic.com/serial/archive/I7PVVA3TWNDX7L6UEQ44LNLEEQ