Jurnal de vară
25 iulie 2023
Share
Niciodată nu suntem singuri, deoarece Dumnezeu este cu noi. Liturghia este regăsirea setei noastre de Dumnezeu, bucuria de a realiza că doar El este „stânca” noastră. Că doar El este fidel.
● Liturgia înseamnă „Paștile Domnului prezente cu noi”. Cum să menținem în noi vie „marea bucurie” pe care o simțim în timpul slujbei Învierii, în cadrul căreia Iisus ne invită „să rămânem” (Luca 2, 10; 24, 52), decât numai prin integrarea noastră în viața liturgică a Bisericii?
● Dumnezeu vrea să ne trezim azi la timp pentru El, să nu îi dăm snooze când sună alarma, chiar dacă trezirea e disconfortantă. Asta e ispita supremă: Mai dormi nițel, pe care trebuie să o respingem.
● Dumnezeu nu este o parte a vieții noastre, El este viața noastră. Fără El, nu avem decât moarte și suferință.
Există oameni atât de înfometați, încât Dumnezeu nu li se poate arăta decât ca Pâine.
● Iisus este Pâinea noastră de zi cu zi. El ne hrănește și ne fericește. El are mereu ceva pregătit pentru noi: o soluție pentru fiecare problemă, o lumină pentru fiecare umbră, o mângâiere pentru fiecare suferință și un plan pentru fiecare zi.
***
Orice s-ar întâmpla, știm în Cine ne încredem: Iisus Hristos, Stânca mântuirii noastre.
● Iadul poate fi o locuință (unde împărățește diavolul), dar cu siguranță nu este un loc de odihnă și cei de acolo cu siguranță nu sunt fericiți.
● Nu trebuie să ne îngrijorăm atunci când spunem adevărul cine se va supăra, ci să ne gândim cine va rămâne nesalvat și nemângâiat dacă nu o vom face.
‘● Fie Biblia ne va feri de păcate, fie păcatele ne vor feri de Biblie.
● Există câțiva creștini a căror prezență îi determină pe ceilalți să fie creștini mai buni; să fim astfel de creștini.
● Dumnezeu știe exact ce avem nevoie, de cine avem nevoie, când avem nevoie. Tot ce e în plus nu e de la El și nu ne aduce fericire.
● Suntem într-o luptă spirituală între bine și rău și mulți aleg răul doar pentru că li se pare mai ușor, fără să se gândească la consecințe. Evanghelia are exact scopul de a trezi omenirea din această somnolență la volan, din inerția nepăsării și a comodității. Cine se desfată în lume de toate prostiile nu poate împărăți cu Iisus în Rai, decât printr-o pocăință profundă.
● În viața noastră vin și pleacă multe persoane, dar Iisus rămâne, El nu pleacă, nici după poarta marii treceri.
● Nu ne urmăm inima, îl urmăm pe Iisus; inima ne poate păcăli.
● Trimit un mesaj unui prieten care se întoarce mâine din Corfu cel incediat și nu găsesc nici un îngeraș la emoticoane, decât drăcușori. Îngerii nu sunt o specie pe cale de dispariție, decât în imaginarul progresist.
● Dumnezeu nu este în grabă, noi suntem. Din cauza grabei, suntem obosiți și nervoși. Unde ne grăbim?
Orice se poate câștiga și orice se poate pierde, să luăm aminte!
● Dumnezeu ne arată ce ar trebui să facem ca să nu pierdem fericirea nelimitată. Nu ne putem opri din cădere, decât întorcându-ne la Dumnezeu. Lumea are un început dumnezeiesc, va avea și un sfârșit dumnezeiesc. Fericirea Raiului nu se câștigă la jocuri de noroc.
● Fiecare dintre noi avem de îndeplinit în această viață o anumită lucrare. Dumnezeu înlesnește, Dumnezeu înlătură orice rău, Dumnezeu rânduiește ce e bine pentru noi.
● De ce totul e așa de greu, când – de fapt – totul e atât de simplu? Deoarece complicăm inutil lucrurile de multe ori. În Rai există înțelegere perfectă, deoarece se manifestă o singură voință, cea a lui Dumnezeu.
Să ne ținem de Dumnezeu, e singura funie care nu se rupe. Să fim blânzi ca o duminică, curați ca o rugăciune și sinceri cu toți. Să fim tăcuți, să nu ne lăsăm bombardați cu fluxuri de informații care ne zăpăcesc, să nu facem conspirații ca Lucifer, ci doar să respectăm Decalogul pe parcursul întregii vieți.
● Slavă Domnului că Viena nu a fost cucerită acum câteva secole! Slavă Domnului pentru miliardele de intervenții salvatoare despre care habar nu avem, prea preocupați cu orice în afară de istoria mântuirii! Numai cine nu vrea nu vede lucrarea Lui la tot pasul, reparând greșelile noastre, ca un Tată plin de iubire.
☆ Celor 250.000 de otomani care au asediat Viena li s-au aliat 8.000 de moldoveni, dar puțini profesori de istorie zic asta la clasă. Deci, au luptat de partea semilunii, împotriva cruciaților. Era în 1529.
☆ Principele Ferdinand al Austriei a așteptat degeaba ajutorul fratelui său, regele spaniol Carol Quintul, deoarece acesta era în război cu francezii. Otomanii au luat nenumărați sclavi dintre femei și copii, iar moldovenii au fost complicii lor. Dar noi nu am atacat pe nimeni, nici în 1529, nici Odessa peste 400 de ani. E ca și cum am spune că nici o ortodoxă nu a făcut vreodată avort. Nici noi nu mai credem minciunile comuniste.
☆ Dumnezeu a fost de partea austriecilor și turcii au capitulat. În 1683 însă, otomanii au atacat din nou, aliați nu doar cu moldovenii de data asta, ci și cu transilvănenii și cu valahii. Așa-i că nu știați și nu vă vine să credeți? Mehmed IV aliat cu Șerban Cantacuzino, cel care a tradus prima Biblie integral (nu doar Noul Testament și Psaltirea) în grai românesc. Deși otomanii au o oaste de trei ori mai mare, austriecii, ajutați masiv de poloni, câștigă din nou. În semn de recunoștință, austriecii au introdus o nouă sărbătoare dedicată Maicii Domnului, pe 12 septembrie. Și Europa a rămas creștină.
Creștinismul e mult mai mult decât pare să fie pentru cei care s-au apropiat prea puțin de el.
● Rugăciunea este un volan, nu doar o roată de rezervă. Secretul fericirii nu este succesul lumesc, ci dedicarea lui Dumnezeu. Suntem șapte miliarde de orbi, care cerșim îndurarea divină.
***
Cei ce rabdă în tăcere ispitele vrăjmașului, își deschid inimile către Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur este limpede: „Acum, când mă uit în inima ta, nu văd altceva decât scrisul diavolului: jafuri, lăcomie, invidie, clevetire. De aceea când iau în mâini tăblițele sufletelor voastre, nici nu pot să le citesc, că nu găsesc pe ele cuvintele pe care duminica trecută v-am lăsat să vi le scrieți, ci altele în locul acelora, neînsemnate și urâte.” De ce? Pentru că nu am răbdat în tăcere, ci am țipat și ne-am mâniat și am vrut să ne facem singuri dreptate. Singura noastră speranță nu e în noi, nici în alții, ci în Dumnezeu. Încă puțină vreme, foarte puțină vreme, și izbăvirea va veni (Evrei 10, 37).
● Chiar îi dăruim totul lui Dumnezeu, așa cum declarăm? Dacă am face-o, ni s-ar deschide poarta veșniciei, cu siguranță. Dragostea încă învinge, rugăciunea încă funcționează, Dumnezeu încă ne iartă și nimic din toate acestea nu se va schimba niciodată.
● Anti-creștinismul e mai mult decât o vibrație negativă, e un ecou al iadului. Doamne, fă să se știe că Tu ești Dumnezeu! Așa se roagă proorocul Ilie (III Regi 18, 30). Baal era zeul ploii, dar nu putea aduce ploaia. Doar Dumnezeu poate, prin Ilie, prin rabinul Coni, prin sfântul Hermann. Cine crede cu adevărat în Dumnezeu, nu poate să se mai despartă de El. Dumnezeu ne scapă de tot ce e josnic în noi. Dacă nu urmăm calea Lui, e imposibil să ne mântuim. Dar să nu ne temem, această luptă nu este a noastră, ci a Domnului și El va câștiga (II Cronici 20, 15).
☆ Endrick, noul star de la Real Madrid, a postat azi pe Instagram: „Dumnezeu este minunat, nu avem de ce să ne plângem, ci doar să fim recunoscători”. Într-o lume în care informațiile ne vin mai repede decât gândurile, orice mărturisire de credință este o oază în deșertul de 49 grade Celsius din Andaluzia.
Să nu ne fie frică să încredințăm un viitor necunoscut unui Dumnezeu cunoscut. Cum ne-am petrece ziua de azi, dacă ar fi ultima pe pământ?
● Lucrarea lui Dumnezeu, făcută în felul lui Dumnezeu, nu va duce niciodată lipsă de proviziile lui Dumnezeu.
***
Așteptarea Raiului nu va dura la nesfârșit, ci se va împlini (Isaia 60, 22). Domnul face ceea ce promite. O tânără a fost întrebată de ce vrea în Rai și a răspuns: Pentru că nu vreau în iad.
● Să mulțumim Domnului, chiar dacă suntem singurii din grupul social (clasă, tabără, vecinătate) care fac asta. Să ne lăsăm ghidați de harul Lui, nu de egoismul nostru. Să fie oglindită Evanghelia în inimile noastre. De ziua sfântului Iezechiel, am botezat un prunc cu numele Iezechiel și părinții nu știau această coincidență binecuvântată, dar au fost bucuroși să afle.
***
În Rai ne vom bucura fără oboseală de toate bunătățile. Eva a rupt veriga care ne unea cu Dumnezeu și a adus în lume întristare și durere. Maica Domnului a unit iarăși veriga și a adus în lume bucuria Raiului. Ne-a unit cu Dumnezeu, de vreme ce Hristos este Dumnezeul-Om.
● Sau vom trăi o parte a bucuriei raiului de aici și vom merge și noi în rai, sau vom trăi o parte a iadului și – Doamne ferește! – vom merge în iad. Suntem răspunzători de gândurile pe care le întreținem, iată un adevăr foarte greu de crezut și de primit pentru omul postmodern, obișnuit să relativizeze orice și, mai ales, să vadă în gând doar o putere psihologică.
● Dar nici chiar moartea nu mai stăpânește peste omul care odinioară a călcat porunca în Rai, împărtășindu-se din lemnul cunoștinței binelui și răului, dacă, prin Cruce, astăzi se va împărtăși de Hristos, Dătătorul vieții.
Cel mai minunat lucru este să vedem cum Domnul preia conducerea în viața noastră și noi dobândim gândul Lui. Sufletele goale trebuie să se trezească repede din orice coșmar, dacă mai vor să se hrănească cu fericire. Omenirii i-a luat secole întregi să își revină, să digere adevărul și să caute o speranță. Să se umanizeze, să scape de animalitate. Orbirea luciferică ne duce la rătăcire, însingurare, nefericire maximă și numai Mesia ne mai poate izbăvi.
● Bucuria noastră rezidă în faptul că Mesia ne aduce singurul leac care vindecă boala morții noastre. Biserica nu este nicidecum o epavă, ci barca de salvare. Suntem bucuroși că am ajuns în arcă. Mesia nu întârzie în distribuirea harului, doar beneficiarii evită curierii.
● O piatră sfărâmată nu mai poate fi lipită la loc cu leucoplast, dar Mesia poate reface inima noastră distrusă, ne poate reda fericirea. Doar să avem ochi și urechi de vultur, nu de găină.
Dumnezeu nu are mai multe lucrări pe pământ, decât una singură: zidirea Bisericii. Predica nu este o simplă prezentare în PowerPoint, ci o naștere a credinței prin auzirea cuvântului ziditor. Rugăciunile nu sunt doar cântări ușor de uitat, ci antrenamente de liniștire și întărire a speranței. Fără cuvânt, omenirea ar fi mută, incapabilă să comunice eficient.
● Biserica botează lumea, ca să o sfințească, suflet cu suflet. Convertirea se face prin puterea harului, nu prin profiluri psihologice sau planuri de bussines. Credința să nu fie superficială, ca să nu-i lipsească consistența și puterea. De cine ascultăm arată cui vrem să fim plăcuți, lui Dumnezeu sau oamenilor.
***
Există un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Iisus Hristos (I Timotei 2, 5), restul e pieire. A hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâinișoare, să ne gândim cât de mult ne poate ajuta.
● Orice se întâmplă fără iubire nu rezistă nici în timp, nici în veșnicie. Tot ce a pregătit Domnul pentru noi merită așteptat. Dacă împrejurările vieții ne găsesc în Domnul, îl vom găsi pe Domnul în toate împrejurările vieții.
● Scopul nu este de a trăi o viață confortabilă, ci de a trăi o viață cu Domnul. Corabia trăiește în apă, dar nu se umple de apă, ca să nu se scufunde, iar creștinul trăiește în lume, dar nu se umple de ea, ca să nu fie osândit.
Dacă nu ar exista Rai, Dumnezeu ar fi cel mai crud tiran. Dacă nu ar fi Rai, răul ar triumfa. Dacă nu ar fi Rai, totul ar fi fără sens. Dacă nu ar fi Rai, ar fi haos și iad. Raiul există, Mesia ne deschide ușa și ne dă biletul de intrare.
● Creștinul care vrea să ajungă în Rai nu este un om greu de descifrat, ci este sincer, generos, iertător, blând și corect. O nebunie nu poate fi combătută cu o altă nebunie, ci doar cu adevărul. Mesia deschide Raiul tuturor celor care cred în El. Nu ne distrăm într-o viață scurtă, ci ne pregătim mai bine pentru o veșnicie lungă.
● Ne gândim mult la căldura verii și cum scăpăm de ea și puțin la căldura insuportabilă și chinuitoare a iadului și cum ne scapă Mesia de ea. Paradoxal, omul iubește orice clădire veche, dar urăște credința care a inspirat construirea acelei clădiri. Este o dovadă de superficialitate și de imitare a majorității. Cine caută, are unde și ce să găsească.
***
Bună e credința, deoarece ne pregătește pentru harul dat de Dumnezeu, în timp ce îndoiala ne păgubește. De aceea apostolii, simțind măreția acestei puteri, cereau să li se adauge credință (Luca 17, 5); credința care, ca un grăunte de muștar (Matei 17, 20; Luca 17, 6), pișcă în chip folositor sufletul și crește în el mare, încât se odihnesc (Matei 13, 31-32; Marcu 4, 31-32; Luca 13, 19) în suflet cuvintele care vorbesc de cele cerești.
● Nu e nevoie să ne închipuim cum se vor sfârși toate, deoarece fericirea Raiului e veșnică, doar suferința se va sfârși la un moment dat, când vom trece prin poarta porților, alături de Mesia.
● Omul nefericit e o vază fără flori, care așteaptă să primească apa. Fericirea vine cu floarea virtuții, cu verdeața harului, cu umplerea golului și găsirea sensului.
E timpul să scăpăm de îngustimea gândirii și să ascultăm de Evanghelie. Necredința ne face doar anxioși, epuizați și obsedați de sine; adevărata schimbare e trecerea de la necredință la credință.
● Putem alege ceea ce credem, dar nu putem schimba ceea ce e adevărat. Adevărul e ceva ce descoperim, dacă chiar căutăm.
● Dumnezeu are un vis pentru noi, pe care noi nu l-am fi putut visa niciodată.
***
Iisus Hristos este Prietenul căruia îi cerem mereu ajutor și El răspunde. Păstrăm legătura cu El, de ziua de naștere (Crăciunul), dar îi spunem și Bună dimineața și Noapte bună și îl chemăm la noi la masă și ascultăm sfaturile Lui și le punem în practică.
● Iisus Hristos călăuzește omenirea spre adevăratul scop al vieții. Lucifer a crezut că a luat tot de la Iov, dar pentru Iov Dumnezeu era totul și nu l-a putut șterpeli din inima lui. Scopul Evangheliei nu este de a ne îmbogăți, ci de a ne salva. Ca să îl cunoaștem pe Dumnezeu nu avem nevoie de bani, ci de smerenie.
