JURNALUL TRECERII. DE CE NU INTRI CU TROTINETA IN BISERICA?

Este minunat cum Deniile atrag la Hristos fapturi care nu stiau ca Il cauta. In seara aceea ma simteam ciudat, intre oameni care nu obisnuiesc sa vina aici la rugaciune.
In spatele meu, sosise o adolescenta cu trotineta. Ar fi putut s-o lase la usa bisericii, aici nu se fura nimic, majoritatea suntem babe si nu ne dam cu trotineta. Dar ea se tinea strans de ghidonul cu sclipiri high-tech, simbolul vietii ei de hoinareala, de libertate, pretextul plecarii de acasa, oriunde ar duce-o voia ei de manz fara buiestru.Ies la aer, mamaie…
M-am intors uimita spre fata, simtind altceva decat radiatia unui corp, mai curand percepeam angoasa unui instrument chirurgical, caci in Biserica, doar Hristos sclipeste. Atunci i-am vazuut fata transfigurata, privindu-l pe Parintele, ascultand strana, fara sa stie de unde vine armonia aceea ingereasca… Sa fie glasul celor noua baieti, doar putin mai mari decat ea, in vesmine lungi, negre?
Iata vine Mirele, la miezul noptii… Cum tresare inima ei, la cuvantul Mire! Nu despre asta vorbeste cu toate prietenele?
Armonia liturgica. Nu stiuse ca lumea contine si aceasta frumusete, pe langa care ea trecea zilnic, in mare viteza. De acum, viata ei va fi altfel. Poate va lasa si trotineta acasa, spunand bunicii adevarul (de ce s-ar rusina?), ca merge la biserica.
ANGOASA PARASIRII
Ieri, in Marea Sambata, am intrat in angoasa parasirii. Iisus nu se mai intorcea odata din iad, iar eu simteam ca nu mai rezist trei ore, pana la Invierea Sa. Caci lumea fara Iisus viu, la care sa ma rog neincetat, este de netrait. Ma rugam totusi, caci nu eram in stare sa tin acest post, cel mai aspru din toate: postul de rugaciune. Doar ca in aceasta Sambata, cand chemam sfant Numele Sau, intram pe frecventa iadului, eram printre cei care voiau sa-L apuce de Mana, de haina… Unii ma imbranceau cu ura:
-Cara-te, ce cauti tu aici? Du-te sa-ti privesti apusul de soare, sa coci pasca, sa-ti scrii jurnalul. Nu ne sta in cale! Atata mangaiere avem intr-un an, ca Iisus sa fie cateva ceasuri cu noi!
Altul mai indraznet, m-a amenintat:
-Sa stii ca ma urc in spatele tau si cand iti termini rugaciunea, ies cu tine. Hai, du-ma repejor, vreau sa simt mireasma pomilor. Asa-i ca au inflorit?
Simteam o insuportabila sfasiere de suflet. O stiam pe femeia, asemanatoare mie cumva, care intrase in tulburarea trecerii. Cunosteam regula: din doua femei care lucreaza la camp, una va fi luata, alta lasata. Din doua tinere, bolnave de leucemie, una se vindeca, cealalta duce chinul pana la capat. Nu eram eu cea programata sa trec, totusi simteam angoasa celei alese si voiam s-o ajut, sa preiau cat de cat din multele dureri si nelinisti, cu care se petrecea desprinderea acelui suflet de trup. Simteam in primul rand parasirea ei, o stare de neindurat. Toata familia era acasa, dar nimeni cu adevarat langa ea. Ar fi vrut sa fie tinuta de mana, dar toti isi vedeau de treburile lor. De ce-or fi importante atatea fleacuri in ajunul Sfintelor Pasti? De ce nu se pot intrerupe un ceas-doua, ca sa-i aline clipa asta solemna si infricosata? Ii plictiseste lentoarea cu care se petrece…
ALUNGATA DIN IAD
Simt pe umeri talpile celui care s-a prins de mine, cand am fost alungata din iad. Vreau sa arunc lipitoarea de pe mine, fiindca ii simt rautatea si neiertarea cotropindu-ma si nu-mi place cum arata sufletul meu azi. Incep sa-l urasc pe nepoftit, dar inca ma abtin:
-Hai, coboara din spinare, esti prea greu, ma doare. Vrei sa fii invitatul meu de Pasti? Poti sa te odihnesti pe lavita, doar vii de departe.
-Lasa, stau bine asa. Ma uit la icoanele din camera. Cum nu le-am vazut cand traiam pe pamant? Cata frumusete, cata pace…
-Unele sunt rare. Aici Iisus-copil predica in templu, iar Sfanta Sa Mama il cearta, ca nu i-a spus unde a disparut.
-Cata blandete a certarii! Dar barbatul de langa ea e cam furios.
-Este Iosif. Un tata pamantesc poate sa fie mai aspru, daca baiatul lui pleaca, fara sa-i spuna unde.
-Asa am facut si eu. Am sters-o de acasa fara sa zic, iar bunica la care locuiam a fost bagata la inchisoare.
-Puteai sa-i lasi macar un bilet…
-Ma grabeam… De fapt, doar a fost acuzata, fiindca in ziua urmatoare a murit.
-Cine a acuzat-o?
-Tatal meu.
-Dar el unde era?
-Ei, cu prietenii, prin lume. Trombonea niste baieti, niste fete, ca stia sa se poarte elegant, ca oamenii de afaceri si ii ducea in strainatate. Lua bani pe ei si ii lasa unui mafiot. Nu stiu ce le facea ala. O fata care a scapat si s-a intors mi-a spus de la obraz: „Taica-tu e un pervers, iadul il mananca.” Probabil de aceea eram in custodia bunicii.
-Nu-ti pare rau ca i-ai provocat moartea cu nesimtirea ta?
-Toti colegii mei isi bateau joc de bunici. Prea erau caraghioase cu basmaua si fusta lor de biserica. De cate ori bunica mea imi aducea surazand ceva bun, ii rasturnam tablaua si ii spuneam cu ura: Ti-am cerut eu de mancare? Traiam ca fiara in barlog. Iubirea, pe care nu inceta sa mi-o arate, ma enerva la culme. Eram aproape repetent si ea se oferea sa ma ajute, dar eu o repezeam plin de draci: Nu-mi spui tu mie ce sa fac, ce sa invat… Eu numai de tata ascult. Cand am ajuns la Judecata, mi s-a cerut socoteala si pentru sufletele pe care le-a distrus tatal meu. Dar n-am prins nici o adiere din Raiul bunicii. Si doar eu am facut-o sfanta, nu crezi?
-Inceteaza, nu mai suport!
-Gata, trebuie sa ma intorc. Mi-a expirat biletul de voie…
Sensul cuvântului ebraic Paşti este trecere. Grozavă a fost sâmbăta mea de ieri, Sfanta si Marea Sambata şi chiar părea o trecere, între viaţă şi moarte.Elena Frandes