Jurnalul unui ucenic (III)
5 ianuarie 2022
Share
Într-un meci de fotbal disputat cu mult timp în urmă pe ceață, portarul Sam Bartram nu a știut că partida s-a încheiat și a mai stat un sfert de oră pe teren, bucuros că ai lui atacă permanent și adversarii nu se apropie de poarta lui.
În alt secol, un chinez convertit la creștinism a postit șapte ani non-stop, deoarece nu știa când este miercuri și vineri, în regiunea lui funcționând alt fel de calendar decât cel familiar nouă.
Micile obstacole nu înseamnă abandon. Hristos nu e neconvingător în nici o împrejurare. Mai mult, El a făcut totul ca noi să Îl iubim.
Nu trebuie nici să conceptualizăm, nici să etichetăm tot ce intră în conștientizarea noastră. Trebuie doar să iubim, așa cum iubește Hristos pe toți risipitorii.
Nu toate controversele sunt necesare. Unele sunt doar orgolii nestăvilite. Hristos nu impune, ci seduce. Nu toate problemele sunt cruciale. Unele sunt inutile și nenecesare, chiar dăunătoare. Nu toate mințile sunt întunecate. Unele sunt purificate și pline de har. Nu toți oamenii sunt persecutori intoleranți. Unii au scăpat de rigiditate și au învățat iertarea.
Orice deznădejde este un laborator al infernului, o dezicere de adevăr, o trădare a iubirii. Speranța totală include împăcarea cu Cerul și moștenirea fericirii nesfârșite.
Miza explicită este păstrarea supremației lui Hristos în viața noastră. Deși de două milenii se vestește Vestea cea Bună, lumea este refractară să-și schimbe viața. Debutul pocăinței: mutarea minții de la cele banale la cele sfinte.
Să nu mai mușcăm ca niște vipere, să nu mai fim vicleni ca niște vulpi, să nu mai fim lacomi ca niște urși.
Cu Hristos, nici trecutul nu ne apasă, nici viitorul nu ne înspăimântă. Evanghelia proclamă biruința lui Hristos în fiecare generație și ne învață cum să ajungem în partea luminoasă a vieții.
