LOADING

Type to search

La Cuvioasa

Editoriale

La Cuvioasa

Share

Pentru că nu m-am învrednicit să ajung la Iaşi ca să mă închin înaintea icoanei cuvioasei noastre maici Parascheva şi să-i sărut sfintele moaşte încerc să fiu şi eu cu mulţimile ce o înconjoară în aceste zile premergătoare praznicului sfintei, ocrotitoarea Moldovei şi a toată ţara. Am avut ocazia să cunosc mai multe persoane care aveau o evlavie adâncă pentru cuvioasa dar nu înţelegeam de unde le venea acel fior duhovnicesc care-i făcea să stea în biserică numai în dreptul icoanei sfintei ori să vorbească despre ea ca şi când întreaga lor viaţă ar fi depins de ajutorul pe care aceasta li-l dă. Am pus lipsa mea de înţelegere pe seama faptului că în copilărie dar şi mai târziu n-am avut cunoştinţă de minunile săvârşite de ea şi nici n-am auzit vreo mărturie a cuiva despre ajutorul pe care l-a primit rugându-se sfintei. Acum cred că Parascheva este cu adevărat maică în soborul Sfintelor femei şi mijlocitoare la Hristos şi la Maica Lui pentru noi. Cred în aceste minuni care au firescul lor pentru oamenii înduhovniciţi de azi şi din toate timpurile iar pentru îndoielnici sunt doar prilej de căutare şi aşteptare . Ceilalţi (din nefericire tot mai mulţi) care nu cred în minuni chiar de le-ar cădea în cap una,găsesc tot felul de explicaţii mai mult sau mai puţin raţionale punând pe seama folclorului  transmis din gură în gură şi aceste fenomene pe care nu pot/vor să le asimileze.Ceea ce ştiu eu din mărturiile credincioşilor cu care am avut ocazia să vorbesc este că maica noastră Parascheva este folositoare şi ajutătoare la absolut orice problemă ar avea cineva. De curând am auzit o mărturie a unui tată (om cu carte dar aplecat spre credinţă cu întreaga familie) despre cum s-a vindecat fiul său de o acnee pe care nici un tratament medicamentos n-o putea ţine sub control. Din cauza asta tânărul  suferea căci nu era o privelişte tocmai plăcută faţa lui plină de coşuri purulente şi dureroase. În perioada aceea făcea facultatea la Iaşi iar cu ocazia unei vizite a părinţilor au hotărât să meargă la Mitropolie ca să se închine Cuvioasei. A doua zi băiatul şi-a manifestat dorinţa de a merge încă o dată şi s-au dus. Nimeni n-a observat când şi cum dar a doua zi faţa lui era curată ca a unui copil fără nici o urmă a afecţiunii pe  care o avusese. Am înţeles că ajutorul pe care îl obţinem  prin intermediul sfinţilor depinde în mare măsură de credinţa fiecăruia  şi datorită rugăciunilor pe care ei le aduc  pentru noi înaintea Lui Dumnezeu  suntem absolviţi de orice nevoie şi neputinţă. Cinstindu-I prietenii  Îl cinstim pe Hristos căci El iubeşte smerenia şi dreptatea.Sfinţii chiar din timpul vieţii aveau darul facerii de minuni şi întreaga lor propovăduire au pus-o la picioarele Tronului Ceresc. Făceau orice lucrare în numele Domnului şi nu considerau că au vreun merit pentru asta, socotindu-se ca cei din urmă oameni , slugi nevrednice dar cu sufletul aprins de râvnă pentru mântuirea aproapelui . Cineva se mira auzind că un părinte se roagă multe ceasuri din zi şi din noapte pentru diverse ispite pe care le au oamenii. Poate nici nu ne dăm seama că tot răul care este în lume chiar dacă nu l-am provocat noi ne afectează pe toţi . Acest părinte şi alţii , nevăzuţi şi neştiuţi , se roagă pentru noi. Şi sunt convinsă că suntem scutiţi de multe rele datorită nevoinţelor şi rugăciunii acestor apostoli ai Lui Hristos precum erau odinioară miluiţi creştinii de către sfinţii care mijloceau la Dumnezeu pentru popor .Paradoxal, deşi se ştie că rugăciunea aduce mult folos celui care o practică şi implicit atrage după sine intervenţia sfinţilor la Dumnezeu pentru noi  totuşi renunţăm  la aceste procedee simple şi deloc costisitoare şi tot la ajutorul omenesc alergăm. După ce ne-am  pus la bătaie toate mijloacele care să ne asigure o rezolvare cât mai rapidă a problemei aşteptăm liniştiţi convinşi că stimulentele îşi vor face efectul în favoarea noastră.Şi  ne îndoim copilăreşte de harul sfinţilor spunând că “eu sunt prea păcătos ca să mă ia în seamă” sau ”Pe cine o să asculte mai întâi când atâta lume stă la rând şi cere ?” Dar dacă unora le-a făcut bine de ce nu s-ar repeta acest gest şi cu mine şi cu tine şi cu toţi cei care au nevoie de ajutor?Însă, oricât ar da din coate şi s-ar strădui cineva să ajungă înainte la sfintele moaşte ca să scape de canonul statului la coadă ,nu primeşte harul care să-l scoată din ghiarele neputinţei mai iute decât aceia care aşteaptă răbdători şi se bucură că au mai depăşit un obstacol şi au reuşit astfel să se apropie de punctul culminant al pelerinajului. Cel care se mulţumeşte cu puţin primeşte mai mult căci , de obicei acela iubeşte mai mult şi niciodată nu se crede pe sine destul de vrednic pentru a primi harul Domnului pogorât pe pământ prin mijlocirea sfintei. De aceea mulţi dintre cei chemaţi la praznicul Sfintei Parascheva pleacă poate mai nedumeriţi decât au venit pentru că înainte de a ieşi la înaintare cu cererile lor au uitat să-şi rezolve propriile ”dosare”.Vezi pe câte o persoană stând la rând cu o cărticică de rugăciuni în mână citind Acatistul sfintei şi te întrebi cum de se poate concentra în zgomotul  şi-n forfota aceea de glasuri ? Se pare că unii pot face abstracţie de ceea ce se întâmplă în jur şi pur şi simplu se integrează  în atmosfera momentului în mod firesc , ca o prelungire a nevoii de a convorbi cu Dumnezeu indiferent de spaţiu şi timp.Pe mulţi îi intrigă această buluceală într-o anume zi şi-şi exprimă părerea după logica românului confortabil , predispus mai puţin la jertfă chiar dacă asta ar fi în interes propriu: ”De ce să mă înghesui acolo şi să aştept atâta până-mi vine rândul să ating Sfintele moaşte, nu mă pot duce în altă zi?” Numai că altă zi întârzie să apară şi motive de amânare sunt destule.Gazda sărbătorii este acasă în aceste zile. Ea a venit însoţită de prieteni ca să-şi întâmpine oaspeţii. Are loc de găzduire pentru toţi precum şi ” bucate” dintre cele mai alese. Nu alege pe nimeni ,nu respinge pe niciunul dintre cei care i-au călcat pragul chiar dacă unii nu au “haine de nuntă”. Pe dinaintea ei trec oameni feluriţi şi se închină cu credinţă sau din obişnuinţă , unii se roagă în gând sau şoptit fiind încredinţaţi că pentru a fi auziţi este nevoie de glas căci cea mai uşoară umbră de reţinere ar putea anula tot pogorământul. Lângă rugăciune nu mai are loc mândria ,teama de ridicol ori îndoiala. Sfânta îi ascultă pe toţi,le ştie gândurile şi nevoia ,vede şi răspunsul la întrebarea nerostită: ”Crezi tu că pot face eu aceasta în numele Lui Hristos? ”Şi cu câtă bucurie primeşte confirmarea : “Cred, Maică ,ajută necredinţei mele!”Stând la rând oamenii îşi spun unul altuia,păsurile şi toţi sunt neliniştiţi de perspectiva unui viitor nesigur. Mulţi se roagă pentru ploaie. Prietena plugarilor aduce ploi mănoase, alungă gândacii din locuinţe şi de pe câmp, vindecă bolile ,scoate demonii veacului acesta din cei care vor să-şi mântuie sufletele şi dacă am adăuga alte daruri ale ei de acum şi până la anul tot nu s-ar termina şirul binefacerilor.Aşa îmi explic eu afluienţa pelerinilor la moaştele Cuvioasei Parascheva  tot timpul anului şi în mod special în ziua hramului.Toamna a înaintat binişor pe plaiurile Mioriţei dar se pare că anul acesta şi-a pierdut condurii. De aceea nu se îndură să cearnă ploi mocăneşti ca nu cumva să-i îngheţe picioarele. Într-o lume zăludă nepăsătoare  şi lipsită de inimă nici ea nu mai ştie ce să facă. Şi între timp pământul “stă ca o maică cu sânul secat” şi plugarul nu se încumetă să semene grâul căci nu mai are timp să răsară până la primul ger. Îndură-te, Maică şi cheamă ploile să adape pământul ca să crească “iarbă de mâncare” pentru oameni şi pentru animale! Bucură-te Paraschevo, mult folositoare!   

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *