LOADING

Type to search

Editoriale

Liniştea pocăinţei

Share

La intrarea în biserică, mai ales în sfintele mânăstiri acolo unde peretele gros în care este tăiat locul uşii permite ,de o parte şi de alta se află zugrăvite două personaje cunoscute în istoria mântuirii ca model de asceză şi înduhovnicită vieţuire întru Hristos şi anume Sfântul Zosima, ieromonahul şi cuvioasa maică Maria Egipteanca.

 content-exr1cs6meo-ic_xc_cross-135x999

Pronia cea de-a pururi lucrătoare a Lui Dumnezeu a făcut ca viaţa acestor râvnitori în ale rugăciunii să se intersecteze într-un punct care va defini pentru totdeauna conceptul de nevoinţă pustnicească dar şi de smerită evlavie. Se spune că pe cuviosul Zosima l-a mânat în pustie un gând de slavă deşartă pentru a cunoaşte în locuri binecuvântate de Dumnezeu monahi cu mult mai îmbunătăţiţi decât el şi să înveţe din aceasta că Hristos varsă Harul Său acolo unde voieşte. Dar întâlnirea lui cu Maria Egipteanca i-a oferit acesteia ocazia de a-şi mărturisi păcatele după patruzeci şi şapte de ani petrecuţi în pustie şi nouă ,celor de azi,prilejul de a-i cunoaşte viaţa.  Cuvintelor Mântuitorului spuse pentru fariseii din casa lui Simon leprosul despre altă păcătoasă devin actuale şi adeveresc misiunea Sa propovăduitoare şi izbăvitoare : Păcatele ei care sunt multe, sunt iertate căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin,iubeşte puţin.

 381306_2156175522926_1802622951_1406963_879311735_n

Moartea ei sufletească a început foarte de timpuriu când, la doisprezece ani ,îşi părăseşte familia şi pleacă la Alexandria unde trăieşte în desfrânare. Povesteşte ea,însăşi despre viaţa pe care a dus-o în acest răstimp în marele oraş unde pe mulţi i-a dus în ispită cu păcatul desfrânării de care s-a întinat până şi pământul pe care călca. Dar cum Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului ci să se întoarcă şi să fie viu a privit şi spre făptura sa ce bolea cu sufletul şi a ales pentru ea cale de mântuire. Aşa se face că într-o zi întâmplându-se aproape de mare a văzut o mulţime de oameni îndreptându-se către debarcader pentru a se îmbarca pe o corabie ce urma să plece în Palestina.Întrebând i se spune că scopul acestei călătorii este prăznuirea Înălţării Sfintei Cruci iar ea îşi manifestă dorinţa de a se alătura grupului plătind cu trupul ei cheltuielile aferente.

 10448247_704558226258459_4500443464026783181_n

Nu ştim ce anume o îndemna să călătorească într-o ţară străină căci nu dorinţa de pocăinţă o mâna într-acolo.Sau poate că în inima ei începuse să licărească speranţa în iertarea pe care Mântuitorul o promisese tuturor greşiţilor Săi şi de care auzise tot umblând prin lume. Ajunge la Ierusalim dar continuă să facă şi aici multe şi nemaiauzite rele. Când a venit ziua prăznuirii toţi creştinii care voiau să vadă şi să se închine Preacinstitei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci au mers la biserica Sfântului Mormânt. În momentul în care patriarhul a înălţat după tradiţie Crucea în văzul poporului şi a aşezat-o spre venerare mulţimea a început să se închine.A vrut şi Maria Egipteanca să intre deşi stătuse în uşă cu gânduri neruşinate dar o forţă inexplicabilă o împingea înapoi de fiecare dată . Toţi treceau pe lângă ea ,mulţi dintre ei o cunoşteau,dar ea stătea acoperită de ruşine şi de privirile acuzatoare ale celor în compania cărora petrecuse până atunci dar acum o dispreţuiau . În ochii lor nu era decât o femeie păcătoasă care nu merita mai mult decât o glumă răutăcioasă aruncată în grabă.

 carte_0

De aceea cade pe pragul bisericii plângăndu-şi cu amar, nevrednicia. 

Căci se văzuse prin ochii lor aşa cum era de fapt, o cârpă lepădată ,o unealtă a păcatului târând după ea în chiotele legiunilor diavoleşti mulţime de suflete pierdute. Despărţirea de Dumnezeu şi de milostivirea Lui o simte ca pe un cuţit care-i scormoneşte inima. .Lepădarea oamenilor i se prelinge pe suflet ca un şarpe veninos.

 Ridicând privirea vede icoana din care Maica Domnului o privea  blând ,cu mâhnire.Atunci păcătoasa cu aprindere de cuget îi cere Fecioarei să mijlocească pentru ea la Cel pe care L-a născut ca s-o dezlege şi s-o învrednicească de iertare făgăduind că-şi va petrece restul zilelor slujirii Lui Hristos prin post, lacrimi şi rugăciune.

 Minunea care i se întâmplă o cutremură şi fericită, după ce sărută Crucea de Viaţă Făcătoare ,se întoarce la binefăcătoarea ei pentru a-i mulţumi şi a-i cere s-o povăţuiască de acum înainte.Şi Maica Luminii i-a vorbit cu glas mângâietor nu din icoană ci de departe, din adâncul milostivirii:

 De vei trece Iordanul, bună odihnă vei afla!

 De aici începe drumul ei spre Viaţă şi ispitirile nu vor înceta să-o însoţească. Atunci când o podideau cădea la pământ şi rămânea aşa până ce lumina cea dulce pogora asupra ei gonind duhurile şi potolind duhul.De acum îşi va lua crucea şi o va purta zi şi noapte   pustiindu-şi trupul şi mintea de gândurile cele viclene, aşteptând venirea Mântuitorului ,răbdând arşiţa verii şi viforul iernii ca cei ce nu aveau acoperământ şi în piatră s-au îmbrăcat când s-au dezbrăcat de veşmântul păcatului.

 Nu ştim cum s-a hrănit ea timp de şaptesprezece ani cu cele trei pâini şi jumătate cu care plecase în pustie.Dar iarăşi ne asigură Hristos că nu numai cu pâine se va hrăni omul ci cu tot Cuvântul Lui Dumnezeu.Nu ştim nici de unde cunoştea Maria Egipteanca Scripturile de vreme ce carte nu învăţase şi de când intrase în pustia Iordanului nu mai văzuse chip omenesc.Dar mari şi minunate sunt lucrurile Domnului şi El are puterea de a învăţa pe cel neştiutor.

Şi aşa se despătimise încât era ca un înger în trup care se înălţa la rugăciune şi trecea peste Iordan ca pe uscat.

 La moartea ei Dumnezeu a trimis un leu blând ca un miel ca să-i sape mormântul. Se arată aici că atunci când omul nu mai slujeşte păcatului până şi fiarele îi slujesc lui.

Pe Maria Egipteanca Sfânta noastră Biserică o pomeneşte ca pe o cuvioasă maică deşi ea n-a trăit nici o clipă într-o mânăstire. Dar cuvioşia ei s-a făcut prin Harul Lui Dumnezeu ca răspuns la nevoinţa şi dragostea cu care şi-a ispăşit păcatele . Pustia Iordanului ,Sinaiul şi alte părţi creştineşti erau pline de astfel de cuvioşi care îşi înălţau la Dumnezeu rugăciunile pentru toţi cei din întuneric. Cuvioasa Maria Egipteanca ne-a arătat că nimic nu-i mai de preţ decât sufletul căci el este nemuritor în timp ce trupul pentru care omul este înclinat spre cele rele din tinereţile lui este pieritor şi chiar pricină de sminteală. Alături de Sfântul Andrei Criteanul cuvioasa este invocată în rugăciunea canonului de pocăinţă în aceste zile binecuvântate de post.

 T

Mereu auzim ,în media mai cu seamă,de cea mai veche meserie din lume pentru care pledează unii parlamentari şi mulţi dintre cei pentru care lecţia Mariei Egipteanca n-a însemnat nimic. Se manifestă o toleranţă inacceptabilă faţă de prostituţie deşi există numeroase întâmpinări care demonstrează cu fapte şi dovezi ştiinţifice nocivitatea  acestui flagel şi urmările nefaste asupra  societăţii,familiei , tinerilor precum şi asupra tuturor valorilor morale şi spirituale . Ba se mai găsesc şi motivaţii pentru a face din cea mai urâtă manifestare a păcatelor omeneşti o sursă de buget şi un mijloc de trai pentru persoane care resping pâinea cea spre fiinţă pentru cea de toate zilele.

Să nu creadă cineva că săvârşind acest păcat va scăpa de pedeapsă căci după cum spune Sfântul Apostol Pavel nici un desfrânat sau necurat sau lacom de avere care este un închinător la idoli nu are moştenire în Împărăţia Lui Dumnezeu.

 Cuvioasă maică Marie care ai spălat pustiul cu lacrimile tale, roagă-te Lui Dumnezeu pentru noi !

 

Elena FRANDEȘ

 

Tags:

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *