De unde a venit ea? Cine a purtat-o pe cărările vieţii noastre? De ce Maica Domnului e întotdeauna altfel, adică blândă, înţelegătoare şi mereu în preajma noastră.
Cuprins Articol
Îmi puneam toate aceste întrebări aseară, împreună cu Părintele Adrian de la Biserica Mihai Vodă din Bucureşti. Amândoi ne frământam în faţa proscomidiarului de la Sfântul Altar spre a găsi o explicaţie omenească la felul în care Măicuţa se ocupă de destinele noastre. La un moment dat, după ce am evocat o serie de minuni ale sfintelor noastre icoane (cea de la Mihai-Vodă şi cea de pe Dealului) i-am spus părintelui Adrian:
–Ştiţi Părinte, dacă până mai ieri percepeam aceste minuni ca un fapt senzaţional,de un timp încoace sunt realmente copleşit de dărnicia ei. Mă simt atât de stingher şi de nesigur în faţa bunătăţii sale, încât mă descopăr din cale afară de greu, de uman, poate chiar fără de vreo faptă bună şi ziditoare pentru mântuire.
Imediat Părintele Adrian a oftat. Mi-a spus că la rândul său îşi leagă în întregime viaţa de Maica Domnului:
–Până mai ieri, la noi la Mihai-Vodă se cânta „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne pe noi”. Acum nu se mai cântă aşa, sunt unele indicaţii tipiconale fireşti de uniformizare a cultului. Nu e nici o problemă, ne supunem la hotărârile mai marilor noştri. Dar, pentru mine, o spun din tot sufletul nostru, ea este mântuitoarea lumii.
–Părinte Adrian,dar mi se pare firesc. Părintele Nicodim ne spunea foarte clar că „Maicii Domnului îi este încredinţată de la un timp încoace guvernarea lumii”. De ea depinde totul. Mă uit spre cei care se agită şi vor să fie drastici cu semenii. Ştiţi, creştinii noştri de acum nu sunt devotaţi Măicuţei. Îmi plânge sufletul de milă. O dată îi văd cucernici, odată trec la alte atitudini. Ori, eu am o teorie, de fapt am simţit pe pielea mea, când mă rog din suflet cu Măicuţa nu mai am cu nimeni nimic.
–Îi vedeţi pe toţi buni.
–Pe toţi, le vorbesc frumos, le cer iertare, mă fac că nu simt ceea ce gândesc ei despre mine, despre lume, despre veac. Îi văd ca nişte posibil îngeri. Neavând rugăciunea particulară făcută din suflet ei nu au cum să se zidească. Atunci probabil că întră într-un fel de răscolire sufletească. Probabil că acesta este momentul în care ei se simt agitaţi şi se răscolesc unii cu alţii, sau unii pe alţii.
–Maica Domnului ne va uni.
–Numai şi numai ea. Dacă nu o avem ca deviză, ca liant, ca suflare, ca stare de spirit ne dezbinăm. Cine să mă unească pe mine cu alţii? Cine să mă pună să-i înţeleg? Cine-i poate face pe alţii să se simtă că totuşi sunt fraţi. Vedeţi, marile comunităţi, marile parohii, asociaţii, s-au rupt atunci când a lipsit rugăciunea. Când unul ajunge să nu se mai roage profund, vine şi şarpele dezbinării. .. Ştiţi că marţi sunt trei ani de când a venit Icoana din Bucureşti la Sibiu.
–Nu, miercuri sunt trei ani!
–Aşa e, marţi sunt trei ani de când Maica Domnului, a venit pe Dealului în icoana pe care o avem. Ce şansă istorică trăim împreună. Să fim posesorii şi beneficiarii direcţi a două mari icoane făcătoare de minuni. Fantastic.
–E şi o povară!
–Da, dar o ducem. Prin smerenie. Pentru a fi martorul, rugătorul, beneficiarul acestor icoane merită să faci orice. Să te smereşti până la un sfert de loc în biserica unde se află şi să le priveşti zi de zi. Ce taină! Ce şansă! Vă daţi seama că am fi putut să nu avem această şansă, sau din motive puerile să pierdem astfel de oportunităţi. Vă daţi seama că e greu, dar pentru Maica Domnului trebuie să te desfinţezi, să-ţi calci pe inimă şi să îi cânţi cu toată lumina. Indiferent de câte stele sau nori te înconjoară. Aceia de fapt nici nu contează.
–Aşa e.
–Nu contează, pentru că, Maica Domnului nici nu se uită spre nori sau spre stele. Ea se uită întotdeauna numai şi numai spre tine…
–Si mai e ceva. Ne vom vedea în 12 Decembrie cu Cenaclul Lumină Lină la Mihai Vodă. Dar, mai am o întrebare. Va mai veni Icoana Măicuţei oare şi a doua oară la Sibiu…
–Păi, cum să nu, dacă s-a pornit o dată… O să vină cât de curând.
