LOADING

Type to search

Minunea sonoră de la Iași

Editoriale

Minunea sonoră de la Iași

Share

Fosta capitală a Moldovei nu capitulează așa ușor! Chiar dacă a făcut o reverență politico-administrativă în fața Bucureștiului acum 160 de ani, urbea moldavă încă mai are un cuvânt greu de spus în orizontul cultural și spiritual al țării. Nu mai departe de începutul lunii octombrie, Iașiul a fost capitala mondială a melosului bizantin. Cum s-au petrecut lucrurile, vedeți în rândurile ce urmează…

 

Totul a început acum trei ani, când un grup de entuziaști ai psaltichiei ortodoxe – animat de părintele consilier Hrisostom Rădășanu – a demarat în forță prima ediție a IBMF (Iași Byzantine Music Festival), care avea să devină acum, la a treia sa ediție un reper al profesioniștilor cântului bizantin și al derivatelor moderne ale acestuia. Forme de expresie melodică foarte vechi (vezi muzica psaltică “siriană“), alăturate de tipare muzicale forjate în chinoviile athonite (cum este celebra cântare simonopetrină de secol XIX “Pe tine te lăudăm“) sau căutările înfrigurate în profunzimile sonorității tradiționale, ambalate modern, ale corului bărbătesc maghiar “Sfântul Efrem“ condus de Tamas Bubno, artist emerit venit de la Budapesta – toate au ridicat temperatura duhovnicească și artistică a evenimentului ieșean. Mai mult, prezența Nektariei Karantzi – cea mai cunoscută voce feminină a muzicii bizantine – a fost o revelație de zile mari. Botezată de însuși Sfântului Porfirie Kavsokalivitul cu care a și studiat psaltichia, Nektaria Karantzi – o Maria Calas a melosului sacru – este în sine o autoritate în domeniu fiind, între altele, și doctor în Drept – cu accent pe zona criminalistă. Dar iată ce poate face alăturarea cu sfinții: talentul muzical urcă spre Cer cu vibrațiile sale, fiind pus în slujba lui Dumnezeu, iar profesiunea este pusă în slujba oamenilor, pe frontiera vieții și a morții…

 

Multe se pot spune și despre alți participanți la festival, în care eu unul aș vedea și o secțiune sub forma unui concurs între psalți, cu finalitatea: “Vocea festivalului, ediția X“. Aici, bunăoară, s-ar califica fără probleme părintele Alexandru Grigoraș (membru al corului Byzantion), care în prima seară a dat un magnific mini-recital. Om sincer smerit, plin de bună-cuviință, cu o inconfundabilăamprentă sonoră a glasului, acest tânăr preot de mir va fi – alături de alte talente pe care Biserica Ortodoxă Română le produce constant – reprezentant de elită al cântului bizantin, reper al sonorității sacre răsăritene.

 

Aceste impresii, cristalizate după prima zi a Festivalului la care am participat nemijlocit, am ținut să le comunic pleromei ca pe o minune sonoră înflorită sub privirile noastre, ca pe o culme a maturității/înțelepciunii imnografice, ca pe o rafinată formă de doxologie a Celui Căruia se cuvine toată lauda, cinstea și închinare!

 

Răzvan Bucuroiu

 

sursa foto: doxologia.ro

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *