Mirul de pe degetul preotului
6 aprilie 2019
Share
Pe degete preotul avea urme proaspete de mir. Încă un prunc botezat şi uns cu marele mir. Apoi, feţele celor care priveau spre ochii pruncului. Un prieten i-a adus un prosop. Dar nu a putut să şterg mirosul. El a rămas şi rămâne mereu.
Preotul şterge răni. Credincioşii vorbesc de războiul cu duhurile cele necurate. Dar uită de mirosul mirului. Se întreabă dacă azi părintele din parohie a citit sau nu Molitfele cele mari. Dacă nu le-a citit ce rost are să mirosim mirul şi să vedem bucuria?… Botezaţi au mai fost şi alţii. Contează doar dezlegările şi rugăciunile ce ne scapă de rău…
Părintele a închis ca de obicei uşa altarului, nu înainte de a fi aşezat cu grijă în chivot sticluţa cu Marele Mir. Obosit a tras uşor dvera ca să vadă dacă mai este cineva în biserică. Dar, nu mai e nimeni…Mirul continuă să miroasă puternic de pe degetele sale. Ochii i se închid uşor a mulţumire de sine. Încă unul a ajuns în turma cea sfântă…
În acest timp credincioşii îşi caută dreptatea. Unde este patriarhul, mitropoliţii, episcopii? De ce nu se ridică ei împotriva masoneriei, a ateilor, a desfrânaţilor? Pe internet lumea cere dreptate şi patimă ortodoxă…
Părintele a ieşit din biserică. Cu paşi domoli se îndreaptă spre casă. Inima îi pare grea şi atât de obosită. Din sufletul său a curs suflet, ca roua dimineţii ce străpunge cu blândeţe pământul cel sterp. Poate în odaia sa va avea parte de un somn lung şi binecuvântat. Poate îngerii îi vor trimite lumină în vise. Poate lumea se va schimba de mâine. Poate cei ce au plecat pe la casele lor vor reveni mai buni. Poate… Mirul continuă să miroase frumos. Câtă splendoare!
De-aş vrea să fac ceva mai îndrăzneţ,
Prin Apuseni mi-aş face o chilie,
Să mă-ntâlnesc cu blânzii eremiţi,
Şi un oftat de ceruri să mă ţie.
Nimic mai mult, nimic mai luminos,
Şi nici un fel de altă amintire,
Doar mirul ce l-am pus pe os duios,
Când nu ştiam nimic din ce-o să fie.
Cătălin DUMITREAN
