LOADING

Type to search

Editoriale

Misterele credinței

Share

Ce nu se va uita niciodată? Oare mediile noastre școlare, care ne-au otrăvit orgoliul? Nicidecum. Niciodată nu se va uita de ceea ce a făcut Hristos pentru noi: ne-a scos din infern. Nu avem cum uita așa ceva. Meritam să fim pedepsiți, suntem grațiați și chiar răsplătiți. Primim o recompensă neașteptată, numită Rai. Chiar și ateii nu uită asta, chiar dacă nu cred.

Dacă ne blochează atașamentul față de Terra, nu vom vedea Raiul. Dacă vrem să păstrăm suveniruri de aici, riscăm să nu ajungem unde ne dorim. Să ne dezlipim de tot ce ne desparte de Hristos: lăcomie, mânie și erezie. Scopul lui Hristos nu este de a ne umple bisericile, ci de a îi salva pe păcătoși din infern. Să Îl căutăm pe Hristos mai mult decât căutăm fericirea și vom găsi fericirea. Altfel, nu vom găsi nimic.

 

După răstignirea de pe Golgota, se părea că totul este pierdut. Orice speranță părea ruinată. Părea că moartea a învins. Dar Hristos a schimbat totul prin înviere, a dat o lovitură mortală morții. Munca lumii este chin, lucrarea lui Hristos oferă perspectiva învierii și a izbăvirii de chin. Mântuirea este darul exclusiv al lui Dumnezeu. Cu siguranță, Hristos va reveni pe pământ (N.T. Wright, Pavel, apostolul lui Iisus Mesia, Ed. Deisis, Sibiu, 2020, p. 439).

După înviere, nimic nu avea să mai fie la fel. Să nu mergem în galop în direcția opusă lui Hristos. Să facem dificilul viraj către adevăr. Hristos a rămas foarte relevant pentru lumea de azi. Vestea bună despre Hristos ne deschide o cu totul altfel de perspectivă decât înainte.

Speanța nu depinde de felul în care merg lucrurile, ci de credința în Hristos. Nu e un sentiment, ci o virtute. O convingere că a fost lansată o nouă fază a planului divin. Renunțarea la păgânism nu a fost ușoară (zeii erau peste tot și implicați în toate). Dar evidența era clară: Hristos se ocupă de problemele adânci ale omenirii.

Hristos nu este doar o altă opțiune religioasă. Nu doar ne avertizează, El are soluții (nu ne lasă blocați într-o situație dificilă). Dacă s-ar fi păstrat doar Galateni era de ajuns: În mine este viu Hristos (Galateni 2, 20).

Este evident că nu merită să riscăm să pierdem rodul învierii pentru niște nimicuri efemere. Dincolo de aparențe, să ne gândim înainte de orice faptă ce avem de câștigat și ce avem de pierdut pentru sufletul nostru. Să ne gândim dacă Hristos ar face cutare lucru sau – mai degrabă – nu.

După întristare, vine nădejde, iar ceea ce nădăjduim e foarte aproape de noi. Cel mai evlavios lucru este să ne aducem aminte de Hristos permanent, să nu uităm nici o zi de iubirea Lui infinită. Zborul spre Dumnezeu este mai avântat când se face de mai mulți (Dumitru Stăniloae, Cele mai frumoase comentarii la Filocalia, Ed. Humanitas, București, 2024, p. 462). Hristos ca Arhiereu umple toate în noi, vindecând și sfințind. Hristos este soluția la orice fel de criză.

Creșterea noastră este din puterea lui Hristos sălășluit în noi. Hristos nu se impune cu forța; puterea Lui constă în iubire, în blândețe, în delicatețe, în smerenie.

Lumea aceasta nu este locul fericirii veșnice, ci al pregătirii și al corecției pentru Marea Întâlnire a noastră cu Hristos. Păcatul e ca un pui de tigru: cu cât îl hrănești mai bine, cu atât crește mai tare. Să înfometăm fiara din noi și să ne hrănim doar cu Hristos. Dacă privim doar spre noi, vom găsi ură, invidie, lăcomie și nefericire; dacă vom privi spre Hristos, vom primi iubire și fericire superîmbucurătoare.

Într-un anumit moment al copilăriei, am ieșit pentru ultima dată la joacă cu prietenii noștri, dar nu am știut acest lucru. Într-un anumit moment al maturității, vom ieși ultima dată pe faleza lumii, dar nu vom ști acest lucru. Tocmai de aceea, azi să fim pregătiți pentru eventuala Marea Trecere, să nu ne imaginăm că mai avem o grămadă de timp pentru pregătire. Azi ne împărtășim cu Hristos, nu într-un viitor incert. Viața e un joc de copii, dar unul culpabil; să scăpăm de vină, să ne împăcăm cu Tatăl.

Hristos ne prinde de mână, dar trebuie și noi să vrem să rămânem în mâna Lui.

Când Dumnezeu ne va duce în Rai, o va face pe drumul cel mai greu, deoarece drum ușor către Rai nu există.

Scopul vieții este Hristos, restul sunt doar piedici pe care le vom depăși. Vrem să scăpăm de păcat? Atunci, să ne îndrăgostim de Hristos (zice mitropolitul Neofit de Morfou). În sufletul care este îndrăgostit de Hristos nu poate intra diavolul. În sufletul în care tot locul este ocupat de Hristos nu poate să intre și să locuiască diavolul, oricât ar încerca, deoarece nu încape, nu există loc liber pentru el. În acest fel, vom putea să trăim adevărata viață creștină (Monahul Patapios Kavsokalivitul, Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul. Sfințenia în secolul al XXI-lea,Ed. Doxologia, Iași, 2015, p. 55). A învăța despre Hristos este întotdeauna prima opțiune, nu e un rest nesemnificativ. A cunoaște pe Hristos este cel mai mare privilegiu posibil, dincolo de orice altceva. A sluji pe Hristos este cea mai mare onoare pentru orice om născut sub soare. Dincolo de orice calcule, prejudecăți sau temeri. Hristos este totul pentru noi și noi suntem totul pentru El. O iubire posibilă, realizabilă, de dorit.

• Dacă creștinismul ar fi apărut acum, nu l-am fi privit ca pe o religie, ci ca pe o psihiatrie duhovnicească, spune părintele mitropolit Ieroteos Vlahos, citându-l pe părintele Ioan Romanidis. Astfel, Hristos ne vindecă dragostea: dintr-o dragoste bolnavă (pătimașă), dragostea noastră devine una sănătoasă.
• Să citim zilnic câteva fragmente duhovnicești, ca să aprindem flacăra sufletului (Neofit de Morfu, Amintiri despre sfinți, vol. I, Ed. Doxologia, Iași, 2023, p. 160). Să nu uităm de dragostea sănătoasă, perfectă, veșnică, inepuizabilă. O sugestie de astfel de lectură este Urmarea lui Hristos, de Toma de Kempis, a doua cea mai citită cea mai carte după Biblie: Măcar o zi perfectă să trăim pe pământ, o zi în care să ne bucurăm de iubirea vindecătoare.
• Prin Testament, Hristos ni Se dăruiește negreșit (Livia Vasiu, Imperativul trezviei în teologhisirea părintelui Miron Mihăilescu, vol. II, Ed. Apostolia, Paris, 2023, p. 529). Aceasta este șansa noastră, să nu o respingem, nu vom găsi alta.
Înainte de a divaga despre florile din altar, lumânări, covoare, gazon sau clopote, cel mai important este să știm cine este Hristos, adică de ce și în numele Cui ne rugăm. Ce a vrut Hristos să ne zică, oare am priceput mesajul? Știm despre ce e vorba sau doar ni se pare?
În primul rând, urgența este să ne luăm un angajament față de El, nu să ezităm („Nu știm, mai vedem”). În al doilea rând, cuvintele Lui să rămână în noi vii și lucrătoare. Hristos ne convinge cât de mult ne iubește Tatăl.
Nici nu ne dăm seama cât de frumoși suntem când Îl iubim! Greșim când luăm decizii fără El. Cel mai important lucru din viitor este că Hristos va fi în noi. El e real viața noastră, fără El nu putem face nimic valabil. Să nu ne mai desprindem de Hristos nici o secundă.
Hristos lasă să curgă puterea Lui acolo unde este lipsă. Lumina Lui este dragoste dăruită și însușită. Să nu ne permitem a trăi și ce nu e de trăit. Întunericul de a refuza Lumina este mai cumplit decât întunericul simplu. A-L refuza este urâciunea unei gândiri luciferice.
Intenția noastră este de a ne regăsi cu toții în Hristos. De a ne lăsa cuprinși de El. De a ne pune inimile la dispoziția Lui. Cu reacția lui Hristos să reacționăm întotdeauna. Dacă în inima noastră sunt spini, poate locui Hristos acolo? Puterea lui Hristos este dragostea infinită dăruită la solicitarea noastră. Ceea ce primim de la Hristos nu e de neglijat. Fericirea înseamnă să ne însușim tot ce are Hristos. Deci, cine este Hristos? Hristos este respirația noastră.
Preocuparea lui Hristos este să ne scoată din adâncul infernului. Fără Hristos, viața e de netrăit. Hristos este regăsire și împlinire. Țelul Lui este fericirea noastră. Nu există fericire în afara Lui. Unirea cu Hristos este singura cale de a evita pedeapsa. Să lăsăm izbânda Biruitorului! Hristos îi propune omului virtutea. Crezul apostolic este unica lentilă spre veșnicie. Doar pentru a fi cu El ne luptăm. Ca diavolul să nu ne surprindă.
Hristos ne învață ce să facem cu ce ni s-a dat: să dăm și noi mai departe. Hristos se roagă continuu, cerând viață pentru noi. Hristos nu doar repară ce e stricat; El reface nestricabil.
Viața pe care o primim de la Hristos nu se termină niciodată. Hristos a lăsat un singur lucru: să fie urmat cu dragoste. Stă în puterea noastră să învățăm ceea ce ne predă Hristos.
Cei ce nu Îl găsesc pe Hristos înviat nu Îl caută cu seriozitate și sinceritate, ci abandonează foarte repede. Nu necredința e problema, ci rămânerea în ea, refuzul de a primi iubirea nelimitată. Hristos a întemeiat Biserica ca să schimbe fața lumii.
Hristos nu lasă pe nimeni să simtă că nu poate avea parte de iubirea Lui. Stă în puterea noastră să învățăm tot ceea ce ne învață Hristos. Bunătatea lui Hristos nu va înceta niciodată. Singurul lucru cu adevărat dureros e lipsa lui Hristos din viața noastră.
Nu simțim Cerul atunci când nu-L slavoslovim pe Dumnezeu. Înainte de a ne vindeca, Hristos ne întreabă dacă suntem gata să renunțăm la ce ne-a îmbolnăvit. Să nu ne rugăm doar la final, când nu mai e nimic de făcut; Hristos vrea să ne rugăm înainte de a începe ceva. În efortul de a face lucrarea lui Hristos, să nu pierdem legătura cu El. Hristos nu a făcut nimic să ne resfețe inutil, ci a făcut totul să ne scape de datorii, de pedeapsă și de chin.
Tags:

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *