Mosule, Mosule!

Da’ ce faci, Mosule? 

Parcă mai ieri puneai în ghetuţele scâlciate punguţe cu bomboane ca să-i bucuri şi să-i mângâi pe nevinovaţii poporului pentru toate lipsurile şi privaţiunile pe care nedreptatea omenească îi obliga să le îndure .

Şi ei dădeau fuguţa să-i arate mamei darul primit de nu ştiu unde iar ea sărutându-i pe frunte îi îndemna să dăruiască mai departe bombonelele din punguţă care nu sunt de cele pe care le ronţăi cu dinţişori de veveriţă când nu te vede nimeni ,sunt fermecate pentru că aduc multă bucurie celor care n-au.

Dar acum ce faci? Pui ditamai pungile cu dulciuri şi jucării şi rar de tot mai laşi câte-o vărguţă numai aşa de hazul celor mari. Ba încă şi mai straşnic ţi-ai schimbat obiceiul . Le dai tuturor de-a valma fie că merită fie că nu . Tineri ,bătrâni,copii toţi aşteaptă să primească ceva de parcă s-au întrecut “să lege curelele de la încălţămintea Mântuitorului”. Sau poate nu mai ai de unde să-ţi tai vergile că în drumurile dumitale nu mai vezi copaci care să-l umbrească pe călător şi pădurile sau cam rărit.

Moşule , Moşule ! Ce te faci că de-acum ţi-ai dat liniştea pe gâlceavă !Crezi că or să se mulţumească dacă ai să le aduci tot ce au primit până acum ?Nu ştii că dacă-i întinzi un deget omul îţi apucă toată mâna ?Unii nici nu ştiu când e ziua sfinţiei tale şi chiar dacă ştiu sărbătoresc aşa cum nu ţi-ar plăcea să-i vezi. Te-ar amărî peste măsură petrecerile pe care le dezlănţuie sub pretextul numelui pe care în bunătatea matale îi laşi să-l poarte. Crezi că se mulţumesc să aibă pe masă doar peştele pe care l-a mâncat Iisus cu ucenicii Săi ?

 

Şi matale îţi cheltuieşti pensia ca să le cumperi cadouri.Crede-mă ,nu merită ! Doar poate câte unul ici,colo.Dar nici acelora nu le mai pune ca la copiii mici dulciuri în ghete.S-au îndulcit destul în postul ăsta şi în toate celelalte.

 

Dă-le mai bine griji multe ca să-şi aducă aminte de Cel ce «grijeşte floarea care creşte în mijlocul stâncilor ».Dă-le să pună la picioarele Lui mai multă rugăciune şi să uite de grija pentru sine. Dă-le să-i înveţe pe copii că adevărata bucurie nu vine de la darurile pământeşti ci de la Dătătorul de viaţă. Luminează-i şi ajută-i să vadă Adevărul şi să nu se îndoiască de mila şi ajutorul Domnului.

 

Fă-i înţelepţi pe tineri şi cu palma cu care « ai ruşinat cărunteţele cele urâte ale lui Arie » mustră-i şi pe ei dacă umblă pe căile pierzării.Ştii sfinţia ta foarte bine cât de neobrăzată este erezia şi Arie nebunul mai are mulţi ca el în lume.

Mai arată-te din când în când , Moşule , împăraţilor de azi şi le tulbură visele de mărire poate s-or teme de Dumnezeu ca să nu mai năpăstuiască popoarele.

Deşi nu cred că s-or ruşina de sfinţia ta dacă au îndrăznit să-L gonească pe Hristos din casa lor si din toate locurile publice.

Dar ştiu că eşti bun şi milostiv de aceea te rog să vii şi anul acesta cu tolba plină de sfaturi şi bunătăţi şi să le împarţi cui vei dori. Nu mă uita nici pe mine şi dăruieşte-mi să fac voia Domnului.

La mulţi ani , Moşule drag !