LOADING

Type to search

Editoriale

Nesfârșire și evanescență (I)

Share

Sfinții ne așteaptă cu iubire să venim la ei, să ne reapropiem de Regele universului, Cel ce ne hrănește din darurile Lui cele bogate. Sfinții sunt rudele noastre din Rai, care ne fac chemare să ne mutăm acolo unde sunt ei. Minunat este Domnul Domnilor întru sfinții Lui!

Sunt în paragină multe fabrici, stadioane, teatre. Singurele care sunt în întregime nepărăginite – chiar și în cătunele izolate – sunt bisericile. Ambasadele Raiului pe pământ. Colonii care pun în aplicare regulile cetății-mamă. Adăposturi în liniște într-o lume agitată.

Suntem extrem de neștiutori în cele duhovnicești. Știm două lucruri, dar par fără noimă, dacă nu știm alte cincisprezece lucruri. E ca și cum într-o zi cu trei mese am mânca doar ceapă cu muștar. Așa cum căutăm soluții pentru hrănirea trupului, să o facem și pentru suflet.

Devenim ceea ce iubim. Să nu iubim infernul. Nu există reguli de arhitectură pentru locașul din Rai, ci doar iubire. Minciuna este un adevăr distorsionat. Ura este o iubire distorsionată. Noi credem că Dumnezeu ne poartă de grijă, nu ne înfricoșăm de puterea exagerată a răului scornită de filme, cărți sau versuri fictive. Căutăm mai mult blândețea și mai puțin îmbogățirea. Medităm la Hristos, nu la monștrii din filmele comerciale. Ne apără îngerul păzitor, nu ursulețul de sub pernă. Avem curaj, nu ne lăsăm contaminați de decadență.

Altarul este granița dintre timp și veșnicie. Aici începe fericirea dumnezeiască pentru om. Prin invocarea Numelui. Aici nu mai este frică. Aliatul este prezent. El repară căsuța sufletului nostru și face un palat. Ne învață renunțarea la tot ce ne ține inima captivă. Numele Lui frumos e Nesfârșire.

Raiul miroase a brutărie și a bibliotecă. Pâine și Cuvânt, ca nimeni să nu rămână înfometat. Părintele Bădiliță de la Iași ne îndeamnă să consumăm strugurele vieții din ciorchinele bisericii.

Omul nu poate deveni Dumnezeu, dar Dumnezeu poate orice, poate deveni om. Să nu ne credem grozavi, nu e cazul. Mai bine să Îl iubim pe Hristos cel smerit și blând. Uităm că nu suntem făcuți ca să supraviețuim, ci ca să ne pierdem în nesfârșire. Să fim valuri ale marelui ocean, nu să numim oceanul cu numele nostru. Sacrament, nu sacrilegiu.

 

Regele universului vrea să ne implice în tot ceea ce face: colibe pentru cei fără adăpost, hrană pentru cei înfometați, mângâiere pentru cei triști. Învățătorul învățătorilor ne învață învățătura învățăturilor: Taborul nu e un munte (o ascensiune, un succes), ci o îngenunchere (o umilință acceptată, o cruce interiorizată, o metanie cu lacrimi). Cu cât ne facem mai mici, cu atât Dumnezeu ne zărește mai bine. Nu venim la altar să ne vadă alții, ci doar Atotmângâietorul.

În zilele noastre, Dumnezeu face multe vindecări prin sfântul Nectarie și multe convertiri prin sfântul Sofronie. Tocmai de aceea e important să cunoaștem teologia acestora:

  • Hristos rămâne veșnic Dumnezeu și Om (Arhim. Zaharia Zaharou, Hristos, Calea vieții noastre, Ed. Mănastirii Sf. Ioan, Essex, 2022, p. 30).
  • Liturghia are puterea rugăciunii pustnicilor.
  • De unul singur, omul nu ar fi găsit niciodată vreo cale de salvare.
  • Ce este nebunie: credința sau necredința? Celor care nu vor să mai audă despre iubire, milostenie, înviere, credință: acestea nu sunt doar pentru călugări și nu pot fi înlocuite cu prosperitate, relaxare, conștiență, realizare.
  • În starea lor căzută, oamenii nu mai înțeleg nici voia lui Dumnezeu, nici calea Sa.
  • Dismas, tâlharul de pe Cruce s-a mântuit, pentru că nu L-a osândit pe Dumnezeu.
  • Creștinul simte scârbă pentru propriile păcate și râvnă pentru iubirea lui Dumnezeu.
  • Suntem fericiți în prezența unui om sfânt, făcând ce face el.
  • Cât este de frumos când începem să gândim asemenea Regelui universului!
  • Mândria creează la nivel mental o lume inexistentă.
  • E imposibil a trăi creștinește; posibil este doar a învăța să murim creștinește.
  • Plânsul duhovnicesc este un fenomen de ordin ceresc.
  • Fiecare cuvânt al Domnului cuprinde puterea iubirii Lui.
  • Înșelarea constă în faptul că ne supraestimăm.

Mesajul lui Hristos este original, unic, proaspăt. Nu se încadrează în tiparul jocurilor de putere. Nu necredința e problema, ci rămânerea în ea (Christian Sălciuan, Drumul spre Emaus, Editura Viață și sănătate, Pantelimon, 2024, p. 21):

  • Calea lui Dumnezeu pentru om este Însuși Hristos.
  • Iubirea se arată mai puternică decât moartea.
  • Există o singură sclavie adevărată (cea a păcatului) și o singură libertate adevărată (cea a învierii).
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *