LOADING

Type to search

Editoriale

Nesfârșire și evanescență (II)

Share

Finalul fericit promis de Dumnezeu este ireversibil (Charles Ndhlovu, Manual de teologie comunicațională, Ed. Cartea Românească Educațional, Iași, 2021, p. 113):

  • Tot mesajul este adevărat și credibil. Sunt doar două posibilități: speranța sau deznădejdea. Speranța este curajul curajului și libertatea libertății.
  • Cuvântul Domnului rostit în Biserică oferă mântuire întregii lumi. Comunicarea lui Dumnezeu în istorie se împlinește în Hristos. Sfinții redau fidel acest mesaj: binele învinge, prin puterea harului. Dragonii pierd, Dumnezeu câștigă în Gheorghe, Nectarie, Sofronie sau Iorest. Nesfârșire și evanescență, eternitate și efemeritate, totul și nimic.
  • Nu putem să ne iertăm singuri păcatele. Avem nevoie de Dumnezeu mai mult decât de aer (Tom Holland, Creștinismul. Istoria unei idei și a modului în care aceasta ne-a modelat lumea, Ed. Litera, București, 2022, p. 209. Vezi și David Marius Cruceru, Înconjurând Muntele Fericirilor, Ed. Ratio et Revelatio, Oradea, 2023, p. 142).

Sfinții contemporani lămuresc tot ceea ce poate fi lămurit (Arhim. Efrem Vatopedinul, Din „universitatea pustiei”: cuvinte către credincioșii din întreaga lume, vol. I, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2023, p. 195):

  • Oboseli, amețeli, amenințări – toate vor dispărea.
  • Zilnic recunoaștem că suntem păcătoși și Îi cerem iertare Domnului Domnilor.
  • Fiecare răsărit este o nouă șansă de a fi mai buni, mai iertători, mai răbdători, mai calmi, mai umili, mai discreți, mai cuminți, mai blânzi, mai rugători, mai sinceri.
  • Ne ocupăm de Hristos, nu de antihrist.
  • Chemarea către veșnicie este neîncetată (Cuviosul Sofronie Athonitul, Cuviosul Siluan Athonitul, Ed. Mănăstirii Sf. Ioan, Essex, 2023, p. 391).
  • Să tânjim doar către Cel ce poate să mântuiască.
  • Căutarea voii lui Dumnezeu este cea mai importantă lucrare a vieții noastre.

 

Cu cât ne simțim mai nepotriviți pentru această lume, mai umili, mai puțin încântați de performanțele noastre religioase, mai scârbiți de nimicuri, cu atât se naște în noi o năzuință tot mai mare după Hristos cel veșnic. Cu cât ne micim pe noi înșine, nu ne băgăm în față, cu atât Îi lăsăm Lui loc să crească în noi. Cu cât suntem mai puțin lăudați, cu atât scade atașamentul față de trecător. Rugăciunea nu va fi mai lungă, dar va fi mai sinceră, pentru prima dată, poate.

 

În Noul Testament găsim idei care se accentuează, care se repetă, care se leagă. De exemplu, credința și răsplata. Dumnezeu e dincolo de toate definițiile: • Așa cum încălzirea fierului este un proces, la fel este și creșterea noastră în credință, nădejde și dragoste. • Dacă nu ne putem abține de la un hamburger, cum vom rezista în fața unei ispite mai mari? • După standardele convenționale ale societății, martirii au fost nebuni , executați inutil pentru o fantezie. Așa să fie? Mai există azi această vocație?

 

Rugăciunea, dar al lui Dumnezeu, ne ajută să nu ne descurajăm văzând suferințele lumii. Milostenia, iubirea, iertarea și speranța aduse de Evanghelie au schimbat considerabil lumea, au făcut-o locuibilă (Philip LeMasters, Credința uitată: vechi adevăruri din Răsăritul creștin pentru creștinii contemporani, Ed. Doxologia, Iași, 2016, p. 214). Nu exista nimic în Roma sau în Teba care să fie câtuși de puțin comparabil cu dispoziția creștinilor de a îi ajuta pe sclavi, pe orfani, pe văduve, pe bolnavi, pe sărmani. Viețile oamenilor au dobândit prin Hristos o valoare infinită, ca icoane ale dumnezeirii.

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *