LOADING

Type to search

Editoriale

Nesfârșire și evanescență (IV)

Share

Ca să primim har pe săturate, trebuie să facem un singur lucru: să stârpim patimile din noi (Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări și nedumeriri, Ed. Doxologia, Iași, 2012, p. 14). Patimile nestârpite ne înstrăinează de darurile lui Dumnezeu. Harul se câștigă prin pocăință și se pierde prin nepocăință.

• Harul este ca o ploaie fină – care nu se vede – dar care înfrumusețează totul. Un dar pe care nu îl merităm, dar îl primim cu recunoștință. Este puterea care ne umple sufletele de dragoste și de pace.
• Harul este puterea noastră în slăbiciune și bucuria noastră în tristețe. Ne învață să ne încredem într-o putere mai mare decât noi înșine și ne ghidează cum să ne deschidem inimile pentru a recepta binecuvântările lui Dumnezeu.
• Cu bucurie să alergăm spre Hristos, Cel ce ne dăruiește harul Lui (Sfântul Efrem Sirul, Erminii scripturistice, Ed. Doxologia, Iași, 2018, p. 147).
Nu e nimic mai minunat pe lumea asta decât să simțim prezența lui Dumnezeu. El este prezent în viețile noastre, împărtășindu-ne harul. Căutăm prezența Lui, știind că nu putem face nimic frumos fără El.
• Cei ce resping harul învierii rămân doar cu o imensă disperare. Harul este capabil să transforme cea mai cruntă moarte în cea mai splendidă înviere. Doar să ne retragem din zarva patimilor și să chemăm cu evlavie numele Lui minunat și sfânt (***, Starețul Moise de la Optina, Ed. Doxologia, Iași, 2013, p. 194. Vezi și Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Ed. Bizantină, București, 2006, p. 113).
• De ce nu simțim această prezență? Pentru că am fost învățați greșit și deja ne-am obișnuit așa să fim obsedați de casele noastre, de mașinile noastre, de concediile noastre, de distracțiile noastre, de hainele noastre, de nimicurile noastre, iar Hristos nu mai are loc în viețile noastre aglomerate. Ce să facem? Să ne dezvățăm de această nerozie, cu riscul unei presiuni sociale imense. Dar merită. Dacă nu ne vom micșora, Hristos nu va crește în noi. Cei care L-au declarat decedat pe Dumnezeu au găsit un nou dumnezeu: eul. Avem Spovedania, avem șansa să fimi iertați și să o luăm de la capăt: ca să trăim altfel, trebuie să trăim cu Altcineva.
• Fără Mire, Mireasa nu e nimic. Prezența Mirelui e totul.
Cu adevărat, Biserica este un spital pentru omenire, iar Hristos este Doctorul desăvârșit, plin de compasiune, care nu îi mustră pe pacienți, ci așteaptă ca aceștia să își dorească vindecarea, nu agravarea bolii (Ieremia Zăvorâtul, Rețetar duhovnicesc sau Doctorie duhovnicească adunată din lume, Ed. Sophia, București, 2013, p. 49).
• Harul divin vindecă orice boală și iartă orice păcat. Biserica oferă această oportunitate desfrânaților, criminalilor și tâlharilor de a fi reabilitați în perspectiva veșniciei, cu toată opoziția fariseilor și a saducheilor.
• În mijlocul durerii, găsim vindecarea. În mijlocul haosului, găsim pacea interioară. În mijlocul beznei, găsim lumina. Hristos vine după noi în mijlocul iadului și ne scoate afară de acolo, nu pentru că merităm, ci pentru că ne iubește.
Harul iertării ne eliberează de propria ură. E obligatoriu să învățăm să iertăm, ca să fim iertați. Iertarea nu ne schimbă trecutul, dar ne schimbă viitorul.
• Iertarea este lucrarea lui Dumnezeu în om, atât pentru a-i oferi iertarea pentru păcatele proprii, cât şi pentru a-i oferi puterea de a ierta celor care i-au greşit lui (Siluana Vlad, Meșteșugul bucuriei, Vol. II, Ed. Doxologia, Iași, 2009, p. 21).
• Și cât de frumos este să ierți! Sufletul devine atât de ușor și liniștit! După ce a iertat, omul cearcă o așa umilință, încât e gata să îmbrățișeze lumea întreagă, să-i iubească pe toți oamenii și să ierte toate (Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, Ed. Predania, București, 2010, p. 146).
• Iertarea este un tratament, pentru că ne eliberează de sentimentele sau emoţiile negative care întreţin durerea şi prin aceasta poate vindeca.
• Nu Dumnezeu trebuie să audă ce vrem noi, ci noi să auzim ce vrea El. Raiul nu este o obligație, este un privilegiu. Ca să primim harul, e nevoie să ne smerim.
Viața creștină nu este sterilă, ci plină de bucurii de negrăit. Nu este lipsită de necazuri, ci plină de ajutorul divin. Nu este monotonă, ci plină de lupte duhovnicești. Căutarea lui Dumnezeu dă sens deplin vieții noastre (Mark Galli, 131 de creștini care merită cunoscuți, Ed. Casa cărții, Oradea, 2021, p. 20). Harul face diferența.
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *