Nesfarsire

De sarbatoarea Sfantului Dumitru a anului 1949 se nastea la Bursuceni (in apropiere de Balti, Basarabia), intr-o familie de invatatori,  LEONIDA LARI, poeta a unirii. Pe 11 decembrie 2011 a murit de cancer. Este un apostol al vesniciei, o diaconita a iubirii. Se simtea „invinsa de chipul nesfarsirii”. Cine, deci, nu are limite?! Cine este far’ de margini? Etern, vesnic, infinit. Pe Acesta L-a slujit Leonida Lari toata viata ei. Puterea vietii biruie necazurile de moment: „Si-n toata-aceasta nebunie,/ Printre sicrie, morti, faclii,/ Se mai cuteaza poezie,/Se-aud cantari, se nasc copii „. In mijlocul depozitului de sicrie, se indrazneste, se spera, se lauda, se preamareste, se invinge moartea. Nadejdea noastra este curaj, barbatie, temeritate, indrazneala. In poezia Leonidei Lari intalnim chipul calugarilor carunti, ai caror ochi ard de credinta. Fidelitatea ardenta este sentimentul nemuririi. Cine dobandeste nemurirea, acela este cu adevarat fericit si nu isi epuizeaza niciodata urcusul in Absolut. Aceasta marturie a devenit martiraj pentru crestinii din AFRICA DE VEST. Prin credinţă, oamenii Îl pot cunoaşte pe Dumnezeu, prin nădejde El este înfăţişat ca bunul cel mai vrednic de dorit, iar prin iubire putem ajunge încă de aici, de pe pământ, la o comuniune de viaţă suprafirească cu Dumnezeu. Dacă-L luăm ca model pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, vedem că El, ca Dumnezeu adevărat şi ca om adevărat, S-a purtat cu multă delicateţe şi dragoste faţă de făptura Sa. Focul dragostei dumnezeieşti se menţine numai şi numai cu rugăciune multă, făcută cu inima, şi nu numai cu mintea, făcută cu sinceritate, cu generozitate, cu deschidere faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Dacă ne-am ruga mai mult şi am critica mai puţin...

Cea mai impresionanta ramane „Ruga”: Sfinte Iisuse Hristoase,/ Sufletu-n mine plînge,/ Tu ai învins o lume,/ Eu nu o pot învinge. Smerenie inseamna recunoasterea neputintelor: nu pot birui decat cu EL, singurul nesfarsit! Raul din aceasta lume nu L-a inveninat, nici nu a nascut dorinta de revansa/razbunare. Si noi putem reusi, prin El! Putem invinge mandria prin umilinta. Putem invinge ura, exersand iubirea. Solutia este purificarea prin credinta, fapte bune si har: Sfinte Iisuse Hristoase,/ Lasa-Ţi în mine roua,/ Sa Te întîmpin alba/ Catre venirea a doua. Inocenta, haina nevinovatiei, este cartea noastra de vizita, pasaportul nostru pentru nemurire. Albirea consta in eliminarea petelor si hotarea de a nu ne murdari din nou. In „Ruga de noapte”, poeta se roaga lui Dumnezeu sa ii ia ei, rand pe rand, toate bucuriile, in schimbul dreptatii facute celui suferind! Diagnosticul spiritual este precis: „Am obosit de vorbe goale”. Desertaciunile (nimicurile) ne epuizeaza; remediul este rugaciunea, multa rugaciune, fierbinte, sincera, totala. Crestinismul nu este o suma de vorbe goale, o filosofie sau doar o cultura, ci un nou mod de viata, singurul care asigura nemurirea. Pentru a incape bucuria nesfarsirii in noi, Dumnezeu „ne invata a manca FOC” (Sfanta Impartasanie). Viata noastra este o pregatire pentru primirea Focului dumnezeiesc. de aici abstinenta, milostivirea si caritatea. Focul euharistic topeste pacatele si ne hraneste pentru nemarginire.

Tinta este clara: vesnicia; regulile sunt publice: Decalogul. Nu inseamna ca trandavim in asteptarea viitorului promis, ci lucram impreuna cu Creatorul la opera lui de sfintire. Lasam ceva in urma noastra si pentru altii, ajutam cat putem de mult, pansam, mangaiem, muncim: „Zbura-voi, Doamne, spre matricea mea,/ Dar voi sa las si pe pamînt ceva„. Vom zbura, asadar, catre matrice, „ne vom intalni cu Domnul in vazduh si asa pururea cu Domnul vom fi”. „La matrix divina” nu este o ecranizare in scopuri comerciale, ci este resedinta noastra, ca fii adoptivi ai Tatalui ceresc. In fiecare amurg intonam„Lumina lina”, calauza vietii noastre. Autobiografie: „Tristete dura sora , sora mea,/ De lume si de sihastrie,/ Astfel cum sunt, zau nu m-as vrea/ Chiar personaj de tragedie„. Agonia (tragismul) mortii a fost zdrobita; putem calatori liberi spre inviere; doar sa avem suficienta vointa.