Nu te pleca spre Lut: Dragostea trece degeaba prin stomac, daca nu trece prin minte si prin inima

Nu exista moarte!

Liturghie cereasca, bucurie vesnica… Draga Cezar, prinde curaj de arhanghel si lumina sfanta! Ma bucur nespus ca ai reusit ieri sa ajungi la Bistrita, la Simpozionul „Medicii si Biserica” (editia a zecea). Iti doreai de mult sa il cunosti pe IPS Andrei („Daca e luminos pe dinafara, e sigur luminos si pe dinauntru”, imi spuneai). A vorbit frumos despre Inviere, amintind de poezia magica a Magdei Isanu si de pilda cu batranica pregatita de Trecere, al carui singur regret era ca nu va mai putea merge la biserica.

Te-ai incarcat enorm duhovniceste, ma bucur pentru tine. Ai avut la Bistrita privilegiul de a-l auzi si pe avva Chirila (mare om!), spunandu-ti despre judecatorul muribund care il implora pe Augustin cel Fericit: Poveste-mi despre Cetatea (vesnica) despre care ai scris. Ai fost martorul curajului dr. Astarastoaie (Presedintele Colegiului Medicilor din Romania) de a isi marturisi fatis Credinta, intr-o lume secularizata, dar nu mai putin iubita de catre Proniator. Genialul doctor a intuit cauza Crizei: lacomia. Putin te-a deranjat formularea (strict tehnica) „pacient terminal”, dar ai inteles rolul Credintei in fata Bolii.

„Moartea nu exista!”, a optimizat pr. Tofana auditoriul, aratand ca Hristos pe Cruce a refuzat analgezicele care il puteau scuti de chin (otet intr-un burete), dar a acceptat vinul acru, pentru a-si drege glasul si a putea face ultimele Binecuvantari pe Golgota. Iar in Ghetimani, picaturile erau intr-adevar de sange (hematitroza). Multi doctori (de la UMF Iasi, Vaslui sau Cluj) au vorbit despre demnitatea in fata mortii si despre complementaritatea misiunilor de preot si de medic.

Te-ai bucurat de ospitalitatea dr. Mircea Gelu Buta si de reintalnirea cu multi colegi, rasfirati fiecare prin cate un Canaan rourat de har. Da, cat sunt de importante principiile bioeticii crestine, fundmentate de Engelhardt si John Breck! Lupta-te sa devii un apostol al bolnavilor, un misionar al celor ce se pregatesc de Inviere. Cand ti-e mai greu, gandeste-te la atingerea Invierii, la blandetea Pastorului, la iubirea Stapanului, la lumina chipului avvei Gheorghe Santa sau al PS Vasile Somesanul. Sufletul tau sa binecuvinteze pe Domnul luminii, nu sa se plece spre Lut.

Pelerinajele Frumosului

Inima ta sa dea marire Cerului, nu lauda pamantului. Cauta sfintirea cereasca, nu paganizarea. Pretuieste darul mantuirii, nu nepasarea si hula. Tezaurizeaza in inima ta intruparea Logosului, nu materialismul ateu. Condu-ti viata dupa Sfanta Treime – Viata – Vesnicie, nu dupa clipa – placere – neant. Roaga-te sa cunosti Adevarul, fiind sarac cu duhul, chiar daca lumea te va dispretui. Fii iubitor de dreptate, nu un profitor stresat. Blandetea inimii va fi cheia mostenirii Imparatiei. Dragostea trece degeaba prin stomac, daca nu trece prin minte si prin inima. Minuneaza-te de invierei Tavitei, mai mari decat acestea vei vedea! Cu o conditie: inima sa nu iti fie slabanogita si ingusta. Induhovnicirea presupune deschiderea inimii catre Absolut, nu inchistarea in cochilia mandriei.

Cuvintele inimii sa iti fie „ingenunchere” si „rugaciune”. Suflete, ridica-te! Deschideti portile ca sa primesti Harul. Slava Tie, dumnezeule, in veci! Vitezda Noului Legamant (Biserica) e casa ta de scapare. Ca sa fie mantuitoare, credinta ta trebuie sa ramana apostolica. Noul Ierusalim nu este un vis, ci e tocmai realitatea. Viitorul anticipat. Crede numai! Roaga-te pentru dusmanii tai, pentru pacea, sanatatea si linistea lor. Doamne, da-ne Raiul Tau! Sau macar pajistea din fata imprejmuirilor lui. Inima ta sa fie o rugaciune catre Prea Curata. Crede in invierea cetatenilor, chiar daca acum cetatea lumeasca e in coma. Urmeaza pilda primilor crestini. Culege polenul „psalmilor” sf. Ioan de Kronstadt, Toma de Kempis, Simeon Noul Teolog si Arsenie Boca. Lupta impotriva plictiselii inimii prin pelerinajele Frumosului si cenaclurile Bucuriei..