LOADING

Type to search

Editoriale

O lume fără ROST

Share

De câte lucruri trebuie să ne lipsim în viaţa asta pentru a le înţelege valoarea? Cât şi ce trebuie săpierdem pentru a ne da seama, la final, de importanţa unei lucrări sau a alteia? Un lucru e cert: noi, românii, avem vocaţia tânguirii după ce a fost, însă când dobândim ceva important nu ştim să-i preţuim valoarea. Idilizăm trecutul – ca nişte moşnegi neputincioşi –, dar nu ne bucurăm de prezent, nu ştim să ni-l ţinem aproape, să ni-l însuşim.

Aşa s-a întâmplat şi cu revista ROST. Una dintre puţinele publicaţii cu adevărat ortodoxe, de vitalitate şi longevitate, de largă exprimare jurnalistică, de ţinutăeditorială şi – nu în ultimul rând – morală. În pofida tuturor avertisementelor lui Claudiu Târziu – sufletul ROST-ului –, ignorând semnalele S.O.S. lansate periodic, am asistat neputincioşi (nevolnici, aş zice) la dispariţia acestui crucişător (la propriu) al presei creştine în apele mâloase ale crizei economice şi ale indiferenţei româneşti de început de mileniu. Ne văităm că nu avem de unde şi de la cine învăţa, cătânăra generaţie este agresată constant de non-valori, că nu avem alternative de lecturi sănătoase, că ni se furăidentitatea. Dar ROST-ul, ce-am făcut cu el?! De ce a sucombat după „numai” 112 numere? Doar atât a avut de spus intelectualitatea creştină românească? Atât am avut noi, cititorii, de aflat despre lumea în care trăim?
112 de numere în care au scris sute de personalităţi contemporane ale vieţii româneşti. 112 numere în care am aflat nenumărate lucruri despre generaţiile care au fost, despre adevăratele elite ale României interbelice. 112 numere în care duhovnicii noştri ne-au sfătuit asupra pericolelor care ne pun în primejdie mântuirea. Mântuirea, fraţilor – ce cuvânt greu!
Aceste 112 numere au devenit, începând de azi, un 112 al urgenţei, al indiferenţei, al lipsei de ROST! Să ne amintim asta de fiecare dată când avem nevoie de ajutor şi nimeni nu e la celălalt capăt al firului!
Dar ce ne tot mirăm atât: într-o lume condusă de „doctori” şi „marinari”, navele se scufundă pe rând şi puţinii supravieţuitori care mai erau pe punte pier unul câte unul…

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *