Până la urmă, ce vor turcii?
17 iulie 2015
Share
Politichia e o artă. Un da continuu…Eu, unul însă, tot nu înțeleg ce vor turcii… Și poate că mai pe ocolite, din aproape în aproape, ar trebui întrebați…
- Respectabila comunitate turco-tatară din Dobrogea nu e chiar atât de numeroasă la București, incât sa se impună construcția unei moschei uriașești (pentru câteva mii de oameni) în capitala Romaniei.
- Sutele de mii de romani, care lucreaza, ori care vin in vizita la Istanbul, anual, nu beneficiază de o catedrala ortodoxă de dimensiunile moscheii ce se dorește a se inălța la Bucuresti (ar trebui chiar o catedrala de mari dimensiuni pentru români, la Istanbul, numarul turcilor musulmani de la Bucuresti fiind, comparativ cu aceștia, unul mult mai mic; Sfânta Sophia – pendinte de Catedrala de la București -, intra-adevar, ar fi o soluție).
- Nădăjduim – ținînd seama de numarul mic al turcilor originari din această țară, ce se afla la București – că statul turc nu se dorește a fi un fel de ”tătuc” al musulmanilor (din lumea intreaga) aflați cu diverse treburi în capitala României, pentru care ar vrea sa înalțe o mega-moschee. Românii nu sunt încântați nici măcar de ”tătucii” ori de ”frații mai mari” pravoslavnici, darămite de prealaicii grijulii ”tătucii” ai celor de alte credințe – in cazul dat, al musulmanilor.
- Dacă Turcia vede în România un spațiu de confluență a islamului cu creștinătatea (vezi declarațiile ministrului de externe turc în privinta inaugurării catedralei ortodoxe și mega-moscheii in același timp) – ca ortodox, aflu mult mai nimerit pentru un astfel de proiect actualul teritoriu al Turciei (fost ortodox).
Deci, până la urmă, ce vor turcii?
Sa ne lase in pace cu moschea lor , daca nu le convine sa se duca la ei in tara, tara asta a fost rascumparata cu sangele romanilor , pentu cei care nu cunosc istoria Romaniei jertfa Brancovenilor nu retrezinta nimic! …sa le fie rusine!
Lucrurile sunt simple: totul se reduce la un acord politic. Nu are importanta nici numarul musulmanilor din Bucuresti, nici pozitia Muftiatului,nici nemultumirea ne-mulsumanilor.Principala problema o constituie lipsa de transparenta, livrarea de bucati ale acordului, folosirea acestuia pentru rafuieli politice. Desigur, adalmasul fiind baut, nimic nu are a se schimba. Romania nu va avea nici macar o capela la Stambul, asa cum un adapost pentru pelerinii romani va fi si el vis frumos cat timp cere ceva timp si energie pentru a obtine acordul Patriarhiei Ecumenice. De aceea, agitatia este cel putin, stranie.
Si, oricum, cu ce are a deranja o alta moschee ? Zilnic se ridica lacasuri de cult in diverse colturi ale tarii. Zilnic rasar, adesea la limita legii, constructii de tot felul. Iar atunci cand este amenintat un lacas ce apartine patrimoniului national – ca dobrogean imi amintesc mai ales, cazul, din urma cu ceva ani, a geamiei Hunchiar- indiferenta este singurul raspuns viabil al majoritatii ce acum agita umbra capitulatiilor. Cu ce poate deranja o moschee ? In afara, poate , de faptul ca este rod al acordului dintre Bucuresti si Ankara si nu intre Bucuresti si Riyadh.
Utimul comentariu contine cateva nuante interesante. Articolul Vara fierbinte la Bucuresti… de pe luna august a Lumii credintei va aduce mai multe lamuriri in chestiunea data.