Perfida respingere

Ai Sai nu L-au primit! A fost respins de cei din casa Lui. Respins, El asteapta la usa si continua sa bata. Cu rabdare si iubire, asteapta. Ai Sai nu L-au primit, pentru ca erau perfizi. Aveau o infatisare aparent binevoitoare, dar – de fapt – erau plini de indiferenta. Putin le pasa lor… Ascundeau rautate, viclenie, necinste. Erau plini de perfidie, vatamand pe Cel care le-a acordat incredere, pe Cel ce le-a spus ca ei au valoare in ochii Celui-Vechi-de-Zile. Erau insa obisnuiti cu un nivel mult inferior, neduhovnicesc, lipsit de cultura, bazat doar pe stomac. Erau periculosi, fara sa para astfel.

Nici nu au vrut sa creada, nici sa Il inteleaga

Totusi, nu a fost respins de toti. Nu a fost nici o vreme in care sa nu fie si primitori ai Cuvantului, nu doar inamici. Sa nu se creada ca nu L-a primit nimeni. L-am vazut plin de har (dupa umanitate) si de adevar (dupa dumnezeire). Noi toti, cei ce L-am primit, primim din plinatatea Lui, nu mai ducem lipsa de nimic. Il avem pe El, avem totul, avand Sursa Iubirii. Prin har, credem; prin adevar, intelegem. Indreptati calea Domnului! Credeti sincer in El! Domnul patrunde in inimile noastre prin credinta. El este Mielul divin, El ridica pacatele.

Una este sa scoti sageata din rana, alta sa vindeci rana

Nu e suficient sa te opresti din pacat, trebuie si sa fi iertat pentru pacatele comise deja. Rana noastra deja incepe sa se vindece, fara sa fie deloc meritul nostru. Suferinta de azi ne arata o lume fara Vindecator. Pacientii resping Medicamentul, considerand ca nu au nevoie. Prefera sa zaca singuri plini de sange pe campul de batalie, decat sa fie ridicati de brancardierii fara de arginti. Cine respinge Lumina, cine nu crede, acela ramane in intuneric.

Tot ce avem, de la El am primit

Nu putem primi nimic, decat daca ne-a fost dat de sus. El ne da, noi trebuie sa si primim, sa nu refuzam. Noi suntem prietenii Mirelui, stam in harul Sau, ne pastram in prietenia Lui, nu decadem. El ne pazeste sa nu cadem. Auzim gasul Lui si ne bucuram. Moare pentru pacat, fara sa fi pacatuit. Cine crede in El, are Viata, pentru ca El este Viata. Cine nu crede, nici nu Il va vedea, nu va avea Viata… Cine nu crede, mania sta asupra Lui. Mania aceasta este corupere, este moarte, este necunoastere a adevarului. Pacatul ramane in cei ce nu cred in iertare si in Cel ce iarta.

Oboseala lumii (depresia) este istovirea firii umane prin pacat. Obosesti sa tot respingi si sa tot fi respins. Este istovitor sa ramai cazut, neridicat. Este ineficient sa respingi belsugul harul, doar dintr-o incapatanare de neinteles. Doar cei ce se pun de-a curmezisul nu pot fi iertati, pentru ca nu se lasa ajutati. Dar si pentru acestia a murit Mesia.

Marius MATEI