Catehismul învierii (V)
Share
AMOS, capitolul 4:
12. | Pregăteşte-te, Israele, să te întâlneşti cu Dumnezeul tău! |
Rugăciunea regelui MANASE, unicul capitol:
Nu se dezice de credința în Dumnezeu, deși este pus în situații-limită. Nu își reneagă Salvatorul, nu apostaziază, nu dezertează. Are curajul primilor creștini, martirizați de păgâni. Scrisul lui prinde valoare, fiind o expresie firească, naturală, spontană, a propriei trăiri religioase. Nu emite teorii, ci se mărturisește pe sine. Ioan Ianolide (vezi volumul Întoarcerea la Hristos) îl numește pe Mircea Vulcănescu omul cu caracter de diamant. Era prezent mereu în biserica din Aiud (înainte ca aceasta să fie transformată în WC de către persecutorii blasfemiatori). Mai avea puțin până la eliberare și era încă tânăr, dar s-a sacrificat, salvându-i pe alții de podeaua cea rece (s-a așezat el jos, iar ceilalți au fost protejați de căldura lui). O moarte de filosof adevărat. Îl preocupau teme arzătoare: conceptul de spiritualitate și poziția unui creștin în lumea modernă. Este un geniu al creștinismului, dar mai ales un practicant. A pus în practică morala creștină nu doar de la catedră, ci și în închisoare. Prin suferința colectivă, el vedea un puternic reviriment al regăsirii religioase creștine, o reîntoarcere la formele autentice ale credinței în Dumnezeu și la rugăciunile fierbinți ale mântuirii (nu vedea alt mod de salvare). Orice jertfă pentru Hristos este o valoare spirituală reală, bogată, cu consecințe incalculabile pentru viitor (consemnează Ioan Halmaghi, ucenicul). La Jilava sau la Aiud, aceeași imagine: mulții copii care s-au unit cu Crucea. Un adevărat izvor (și rezervor) de minuni. Am suferit multe invazii și distrugeri, dar Dumnezeu apără istoria neamurilor care Îl mărturisesc. Biografii de martiri, sfinți mijlocitori pentru noi, exemple de credință, curaj, cinste.
1. Când cineva vrea să biruiască pe altcineva, trebuie să intre pe teritoriul lui. Oricine vrea să învingă moartea, trebuie să moară. Din această moarte trebuie să iasă viață, un nou act de creație.2. Numai cine cunoaște oroarea morții prețuiește învierea. Moartea poate fi îndepărtată numai cu condiția ca păcatul să fie îndepărtat. În Hristos, învierea deja s-a întâmplat.3. Faptul că oamenii continuă să moară după ce Hristos a înviat nu mai are aceeași semnificație ca înainte. Moartea e golită de substanța ei anterioară.4. Trupul lui Hristos este primul Trup al Învierii, primul Trup Duhovnicesc. Această certitudine înseamnă curaj în fața persecutorilor. Hristos e doar primul născut din morți, nu și ultimul.5. Bătălia decisivă s-a dat deja. Există un Trup înviat, Hristos, iar Duhul Sfânt lucrează deja în noi, pregătindu-ne. 6. Legătura directă cu Cel înviat este Sfânta Liturghie, săvârșită pe sfintele moaște ale martirilor.
Bucuria supremă este de a fi cu Dumnezeu pentru totdeauna. Această bucurie este posibilă tocmai datorită învierii. De ce trăim de parcă Hristos nu ar fi înviat?! Învierea trebuie luată în serios (de vreme ce formează preocuparea lui Dumnezeu). Slavă Ție, Cel ce ai înviat, slavă Ție! Hristos nu vrea să memorăm ceva, ci să Îl iubim, ca să ajungem la înviere. Ne cheamă să devenim parteneri ai iubirii divine. Fără înviere, am fi cei mai neferciți… Creștinismul este identificare cu Hristos în înviere. Tabloul complet al istoriei: Mesia vine în lume și aduce învierea! Achită factură, scăpăm de debitele sufocante.
IEȘIRE 23:
25. | Să slujeşti numai Domnului Dumnezeului tău şi El va binecuvânta pâinea ta, vinul tău, apa ta şi voi abate bolile de la voi. |
Perseverența: până la urmă, sămânța credinței în înviere va rodi. Sămânța încolțește prin purificarea țarinii (inimii). Lumea se degradează, pentru că îi lipsește Evanghelia (perspectiva învierii).
LEVITIC 11:
43. | Să nu vă spurcaţi sufletele voastre, |
44. | Că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Sfinţiţi-vă şi veţi fi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sfânt sunt; să nu vă pângăriţi sufletele voastre. |
A fi necurat (pângărit) înseamnă a nu avea harul învierii, a fi sortit nimicirii, a fi departe de Lumină. Fericirea vine doar de la Dumnezeu. Degeaba ne amăgim cu tot felul de surogate ieftine sau nu, nu există altă sursă pentru fericirea noastră, decât Dumnezeu. Fericirea noastră nu vine la copii, soți sau părinți, ci de la Tatăl ceresc.
NUMERI 6:
Pacea mesianică este veșnică, nu expiră peste un mileniu. Vestea această, că Hristos aduce pacea veșnică, trebuie primită cu bucurie maximă, nu cu încruntare. Hristos NIMICEȘTE planurile NIMICITOARE ale răului. Nu există deloc pericolul ca Hristos să nu ne ierte, ci doar ca noi să nu mai SPERĂM în iertarea Lui. Cei ce nu lucrează acum cu Hristos nu vor putea trăi o veșnicie cu El. Iar cei ce bagatelizează totul nu văd în Hristos cetatea lor de scăpare. Nu îndepărta Evanghelia, cugetă asupra ei zilnic, FĂ CE E SCRIS ÎN EA, așa vei izbândi. Când poți merge, de ce să te târăști?!
IOSUA 24:
16. Departe de noi gândul să părăsim pe Domnul şi să ne apucăm să slujim la alţi dumnezei.
Singura nefericire este aceea de a nu Îl cunoaște pe Dumnezeu. Ciumă – cancer – moarte. După moarte… ÎNVIEREA! Mărturisim învierea trupurilor. Nu mai putem trăi NEGLIJENT… În următorul deceniu, 8 din 10 persoane vor avea cancer… Credem în înviere. Oricum trupul e degrabil… și înviabil. Fără deznădejde, fără panică, fără anxietate. Nu te opri din drumul către înviere, ca să nu te ajungă din urmă vicleanul răzbunător! Tot ceea ce ni se întâmplă este o pedagogie divină și trebuie să privim tot ce ni se întâmplă din perspectivă eshatologică.
I REGI 16:
7. | Domnul se uită la inimă. |
Nu îți verifică contul bancar, nu te va întreba câte yahturi ai avut, ci vede lumina sau bezna din interiorul tău. Învierea este lumina prin excelență, victoria asupra beznei. Încercați să trăiți o lună fără nici o sursă de lumină naturală, ca să vedeți o miime infimă din bezna din care suntem eliberați. Prin înviere, Hristos ne RĂSFAȚĂ. Mulțumim, iertare pentru capricii… Doar bunătatea divină face posibilă învierea noastră (scăpăm din boxa acuzaților). Domnul vine, CURÂND, DEGRABĂ, IUTE! Hristos înviat stăpânește întregul cosmos.
II REGI 22:
I PARALIPOMENA 16:
11. | Alergaţi la Domnul şi la ajutorul Lui… |
Hristos crește în noi, noi ne micșorăm. Lupta aceasta pe care o purtăm nu este a noastră, este a Lui în locul nostru. Hristos este furnizorul tuturor bunătăților din viața noastră. Viziunea asupra păcatului era deteriorată, nu prefăceam că nu vedem evidența beznei. Avem atât de mulți dușmani care latră și mușcă, doar din ură, dar noi IERTĂM. Suntem înlănțuiți și doar Hristos ne poate descătușa.