LOADING

Type to search

Editoriale

PROIECT DE ȚARĂ AVEM?

Share

La întrebarea frontală a Preasfințitului Ambrozie dacă România mai are proiect de ţară, am răspuns categoric: „Nu avem proiect de ţară, nu mai avem din 2007, anul integrării noastre în Uniunea Europeană. De atunci a rămas o gaură neagră, un întuneric ambulant pluteşte peste birourile administraţiei centrale şi locale, peste mesele de lucru ale strategilor guvernamentali, peste calculatoarele sociologilor, politologilor şi formatorilor de opinie. De fapt, peste minţile românilor. Nu mai avem nimic de făcut cu şi în propria noastră ţară…”.

Oare am dreptate? Chiar nu mai avem nimic de făcut cu „eterna şi fascinanta Românie”? S­-a stins oare total lumina ideilor pline de viață, a entuziasmului necondiționat? Oare atâta scandal fără limite şi frustrare colectivă majoră cât au clocit televiziunile „de ştiri”, alături de mediul virtual, ne­-au pus definitiv pe cric? Ne e deja silă unii de alţii, nu mai putem lucra împreună proiecte mari? Unde va duce această enormă fractură, această uriaşă dezbinare bazată pe neîncredere şi dispreţ?

Un proiect de ţară tot cred că s-ar mai putea găsi: sprijinirea, cu toate forţele şi resursele statului, a familiei. Şi când spun familie, nu spun şi „tradiţională”, pentru că aşa ceva nu există, e o invenţie. Există doar familie, şi atât. Să nu cădem în ispita necuvintelor şi să credem că pentru noi, creştinii, poate exista şi o altă formă de alcătuire familială, „lăsată de Sus”. Şi acesta poate fi proiectul de ţară: refacerea familiei ca bază de diversitate genetică şi spor natural, de creştere economică, de stabilitate socială şi de echilibru emoţional. Familia este „amortizorul” tuturor şocurilor, al tuturor crizelor prin care trec indivizii în particular, şi societăţile, în general. Fără acest amortizor, în absența acestui refugiu, oamenii încolţiţi, defavorizaţi nu mai au unde să se ducă. Poate cu excepţia formelor de solidaritate impersonală ale statului (instituţii de caritate etc.), a drogurilor sau a balamucului. Familia, prin enzimele ei foarte variate, reglează metabolismul societal şi personal mai bine ca orice program făcut din vârful pixului.

Asta ne trebuie, în anul Centenarului şi al sărbătoririi unităţii naţionale: uniţi pentru familia românească, prin toate formele de ajutor sau sprijin pe care statul român le poate acorda. Inclusiv celor plecaţi la muncă în străinătate şi ale căror familii trăiesc o dramă transfrontalieră. Un soi de Famille sans frontières, acest program trebuie să ia fiinţă şi să funcţioneze în România şi în diaspora, unde se nasc mai mulţi copii decât în ţara-­mamă. Ce credeţi, nu e un proiect suficient de bun pentru ţara noastră?

Exodul a avut loc, defrişarea umană s­-a produs în România, acum haideţi să reparăm ceea ce am stricat!

Răzvan BUCUROIU

3 Comments

  1. iodan 13 februarie 2020

    Pentru nemuncă, hoție, dezmăț, impostură…, nu trebuiesc proiecte, ci e suficientă anchilozarea puterilor statului. Când familia se va „însănătoși”, cînd se va trezi din „căldiceala” ortodoxă în care se complace, atunci va naște progenituri apte, demne să diriguiască acest neam…

    Răspunde
  2. Mihai 14 februarie 2020

    Din păcate la noi poți naște copii nu progenituri, capabili de orice având si înălțime spirituala, dar neavând loc de cei pusi in funcție de alții cu alte interese decât cele normale si favorabile noua.
    Exista oameni capabili!
    Dar oare unde o sa- i vedem… In funcțiile înalte oare, pusi acolo de o ,,mulțime,, care știe si înțelege pe cine sa puna in acel loc? Se pare ca ,,mulțimea,, nu prea mai știe ce sa voteze pe cine sa puna in funcții. Degeaba exista educație, data de părinți si bun simt care o sa l facă sa nu abuzeze vreodată de o funcție, pentru ca nu el va ajunge, sunt alții pusi la cale, care nu ne vor binele.
    Legat de proiectul de tara, e clar că de când suntem o colonie a altora, noi nu mai avem proiecte, nu se mai face nimic, pentru ca s a răspândit ca o molimă, acel cuvînt ,,investitor,, dandu se impresia ca exact de el e nevoie… ca el face ceea ce noi sau mai bine zis reprezentantii statului nu fac… Ai nostrii intenționat nu Mosca nici un deget pt a deschide calea infractorilor internaționali de a veni sa ,,învesteasca,, aici.
    Ei nu fac nimic desi e datoria lor sa facă. Accepta sa vina alții si asta nu e deloc bine. De regula investiția e cam 5% din profitul obținut. Toate știrile se opresc la acest cuvânt ,,investitor,, dar oare cat investește? La un magazin mare s a investit 5 mil euro si s a castigat 500 milioane de euro ! la sfârșitul anului, bani luați integral de ei , duși in tara lor, iar noi nu ne am ales cu nimic…
    Acestea sunt ,,vremurile,, in care suntem obligați sa nu facem noi nimic, in schimb alții sa vina aici sa facă ,,afaceri,, unde romanii dau bani iar ei după cum le e obiceiul lor își iau mai mult decât partea leului… Toate acestea ne au distrus pe noi si ne au adus in acest stadiu.

    Răspunde
  3. Sorin 14 februarie 2020

    Statutul nostru de colonie nu permite sa mai facem noi ceva…Așteptam sa vina alții care cu o investiție minima pleacă cu profituri maxime de la noi. Asta nu e o situație normală, nu e ceva care sa ne ajute, de aceea nu exista nici proiecte de țară, pentru ca… ce sa facem noi… Proprietari devin alții la noi in tara , noi o sa fim simpli cărători de marfă.

    Răspunde

Leave a Comment iodan Cancel Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Up