Puterea unei iubiri permanente

Ajutat de har, creștinul consideră cea mai mare bucurie faptul de a suporta orice insultă pentru Hristos[1]. Biblia oferă exemple vii de caractere, nu simple definiții[2]. Prin descrieri neechivoce, ni se prezintă modele caracteriale, în fruntea cărora este așezat prototipul lor, Hristos. Acest profil moral este cartea noastră de vizită. Caracterul acesta se construiește de la vârste cât mai fragede. Există ferestre de oportunitate în dezvoltarea spirituală. Creștinul își dezvoltă abilitatea de a opera cu judecăți morale, fiind educat în spiritul camaraderiei, al onestității și al sârguinței.

Cum mi-am folosit ziua de azi, nu cumva am stat degeaba[3]? Nu te feri de încercări, nu te descuraja și vei scăpa de moarte[4]! Lucrarea Sfintelor Taine în viața ta înseamnă trăirea continuă a învierii. Sfintele Taine îți dirijează deciziile și idealurile. Prin ele, primești puterea unei iubiri permanente, necondiționate[5]. Iubirea adevărată este o permanentă căutare. Nu are legătură cu bestialitatea[6]. Această stare intensă o trăiesc îngerii.

Nu există iubire permanentă fără înviere[7]. În ultima jumătate de secol, oamenii au dobândit un confort deosebit, dar au pierdut iubirea. Am atins o prosperitate fără precedent, grație păcii, dar am uitat de iubire. Dumnezeu nu ne va cere cunoștințe de catehism, ci acte de iubire[8]. Acum cincizeci de ani, mamele nu îndrăzneau să își sărute bebelușul înainte de botez[9]. Azi, nu îl mai botează, în unele cazuri. Ne focalizăm excesiv asupra răului, încât am devenit incapabili să mai sesizăm binele.

Pericolul major este considerarea iubirii permanente ca fiind inutilă[10]. Această eroare duce la o neliniște permanentă. Consecința este împuținarea celor cu o inimă cinstită, care se dăruiesc zi de zi, unei inimi mai mari, Dumnezeu. Sufletul stă câteva ceasuri în iad, la judecata particulară, apoi o veșnicie cu Hristos[11]. Puterea acestei iubiri permanente vine din focul Sfintei Împărtășanii[12], hrana esențială care ne unește cu Hristos pentru totdeauna, care ne face părtași la veșnicia Lui.

Suntem slăbiți, tocmai pentru ne lipsește această putere a iubirii permanente, din cauză că ascultăm pe cei care ne îndrumă să nu mai credem[13]. Nu mai ascult sfaturile ticăloșilor[14]!

Marius MATEI

______________________

[1] Luca 21, 12-19.

[2] Prof. univ. Adrian Opre.

[3] ***, Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu, Sophia, București, 2012, p. 319.

[4] Ibidem, p. 399-404.

[5] Dumitru Stăniloae, Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă, Patriarhia Română, București, 2004, p. 677.

[6] Filotei Faros, Manual de iubire, Egumenița, Galați, 2005, p. 47.

[7] Andre Comte-Sponville, Jean Delumeau, Arlette Farge, Cea mai frumoasă istorie a fericirii, Art, București, 2008, p. 242.

[8] Ibidem, p. 96.

[9] Ibidem, p. 90.

[10] Dan Puric, Fii demn!, București, 2011, p. 142.

[11] Constantin Necula, Creștin de ocazie, Agnos, Sibiu, 2016, p. 103.

[12] Alexander Schmemann, Postul Mare. Pași spre înviere, Sophia, București, 2013, p. 220.

[13] Alfred Stoecker, teolog german, capelan imperial (1835-1909).

[14] Aleksandr Soljenițin, scriitor și martir rus (1918-2008).