Raiul începe acolo unde Dumnezeu este iubit (6)

Nu suntem oile negre ale societății. Suntem oi murdare, care prin spălare redevin albe. Nu prin vopsire. Știm Cine ne spală. Trebuie doar să ne lăsăm spălați. Uneori ne place să dormim în jeg și ne încăpățânăm să mirosim urât și mai și dăm vina pe alții pentru asta. Suntem oi albe, iar Iisus din Nazaret este Păstorul nostru. Nimeni nu ne poate restitui ceva ce nu am avut niciodată, cu o singură și notabilă excepție: darul primit din partea lui Iisus. Noi ce i-am dat? Semnele cuielor. A venit fără ele și a plecat cu ele. De ce? Ca noi să nu mai fim pedepsiți pentru aroganță.

Fie acceptăm vindecarea din potir, fie golim oceanul cu găletuța. Toată bucuria divină vine în lume prin potir, nu prin prize. Când Iisus ne cheamă, lăsăm peștii și dinarii și mergem după El. Să nu ne lenevim, să nu exagerăm, să nu disperăm. Iisus este în potir real, gata să ne tranfuzeze complet. Diavolul exagerează întotdeauna în ispite: ne prezintă totul distorsionat și ne fură fericirea. Dacă nu ne apropiem multă vreme de potir, crește puterea diavolului în noi. Potirul este în centrul vieții noastre, este soluția pe care Iisus ne-a dat-o, nu am inventat-o noi. Asta e calea, restul sunt poteci înfundate.

Să nu lăsăm propriile nesiguranțe să ne împiedice să vedem limpede.

Iisus s-a înălțat la cer ca să ne gătească nouă loc acolo, să ne ridice la El. Viitorul nu este în buncăre de lux, ci lângă Iisus înălțat. Această ascensiune este dovada clară că suntem absolviți de vinovăție, că nu vom coborî în infern. Oaia căzută și blocată este descarcerată și ridicată. Capcana e inutilă. Nimeni nu participă la ascensiune fără transfigurare.

Ascensiunea arată succesul lucrării lui Iisus. A venit să facă o lucrare și a reușit. A îndeplinit planul, fără să se abată de la el. Ascensiunea ne arată și modul în care se va întoarce. Îl așteptăm? Mizeria și suferința vor continua să existe, dar nu ne vor mai afecta. Nu există minune mai mare decât aceaata. Oamenii au obsesii legate de ordonarea șosetelor și a pantofilor, dar – în mare măsură – neglijează partea tainică, mistică, duhovnicească, mai presus de gogoși și bere. Fericirea constă în găsirea unui echilibru și evitarea extremelor. Asta i-a învățat Iisus pe apostoli.

Fotbaliștii rămân liberi de contract și adesea semnează cu echipe înainte rivale. Prin botez, suntem în echipa lui Iisus pentru totdeauna, rămânem în echipa sfinților. Suntem în vestiar cu Pavel, cu Barnaba, cu Marcu. Nu mai schimbăm echipa și nu abandonăm tactica. Asta ne va înălța de la liga a șaptea la titlul de campioni. A fi creștin este cea mai mare promovare posibilă, chiar dacă ateii o percep invers. Nu ei au inventat realitatea.

După o pauză considerabilă, am fost din nou la un parastas pentru eroi, de ziua lor. Citesc că nu e bine să exagerăm nici ca Sergiu N., nici ca Lucian B. Nici așa, nici altminteri. Cred că la liturghie e cel mai bine. Și la cateheze, unde putem face asemănări și diferențe între eroi și sfinți. Partea cea mai frumoasă este că nu avem eroi de săptămâna asta, că băieții noștri nu sunt în sicrie. Doamne apără!

Toate diplomele vor putrezi, toate vilele se vor demola, toate averile se vor risipi, toate florile se vor risipi, toate visele se vor nărui, doar Iisus din Evanghelie va trăi veșnic și cei pe care El îi va mântui. Alege să fii printre cei aleși. Nu te împotmoli în labirintul supraviețuirii, nu te lăsa sedus de ispita surogatului de fericire, nu accepta nimic mai puțin decât Raiul. Începe prin a îl iubi pe Dumnezeu.

Fără Iisus din Evanghelie, suntem sufocați de griji, suntem inundați de probleme și nu putem scăpa cu găleata. Iisus ne dă putere să ajungem în Rai. El descarcerează oaia accidentată și îi acordă nu doar prim-ajutor, ci ajutor permanent. Dacă Iisus vrea să te facă să aștepți, atunci așteaptă. Cu siguranță, vrea să vezi ceva. Răbdarea înseamnă să aștepți până la capăt, să iubești până la capăt. Învățătura lui Iisus Hristos este Evanghelia împlinirii, dragostei și împăcării, este o experiență de viață și facere de bine, nu de speculație și de rezervă față de suferințele altora. Oricum, nu dificultățile ne definesc destinul, ci modul cum ne raportăm la ele.

Nu există nici o pierdere mai mare decât pierderea timpului, care aduce multă tristețe și înseninare deloc. Biblia este un plan de organizare a vieții după voia lui Dumnezeu. Nu e nevoie să concepem noi unul, ci doar să urmăm cu încredere planul Lui. Să ne luăm, așadar, veșnicia în serios, să nu mai glumim despre nemurirea sufletului, că nu e de șagă. Să nu ne certăm dacă 4+4=8 sau 5+3=8, pentru că și 6+2=8, să nu credem că doar o variantă e corectă. Nu știm nimic, nu facem nimic, nimeni nu ne datorează nimic. Suntem uituci și neglijenți, la mila lui Dumnezeu. Restul e părere de sine.

Azi am cumpărat o dipladenie. Inițial, florăreasa a zis că nu are, deoarece o cunoștea sub alt nume. La fel se pripesc și cei care spun că nu au credință, dar au fidelitate. Acum trei sute de ani în Peru, Iisus din Evanghelie era numit Zeul cel Nou, dar asta nu înseamnă că era altcineva. Putem să îi spunem evreiește Mesia sau latinește Hristos, tot El este. Iar Raiului putem să îi spunem și altfel. De pildă, Paradis. Tot veșnicia fericită este. Iar dacă nu vrem să fim smeriți, să fim umili.

Dan Marcovici