LOADING

Type to search

Rânduieli

Editoriale

Rânduieli

Share

Buna rânduială a tuturor lucrurilor trebuie să fie cea mai mare grijă a omului, pentru că în aceasta el se aseamănă cu Dumnezeu, care l-a dat pe pământ. Aşa credea şi părintele Bărău şi prin urmare ţinea la mare cinste rânduiala cea bună. Nici un lucru nu trebuie să stea în altă parte decât la locul lui, nici un cuvânt nu trebuie adăugat unei vorbe bine rânduite, nici o mişcare nu trebuie făcută în plus faţă de ceea ce stă scris. Orice era în plus însemna înlăturarea armoniei şi părintele ştia prea bine de unde vine stricarea rânduielilor.

Dorel însă nu prea ştia, că era tânăr. Până să înveţe el cum stă treaba era nevoie să privească la părintele şi să ia aminte, ca învăţătură de viaţă, dar de multe ori nu-i reuşea.

Într-o zi părintele fu chemat la o înmormântare. Murise cineva important, vreun profesor universitar, pentru că întreaga lume adunată acolo, lângă catafalc, făcea parte din spuma societăţii.

Părintele îşi pregăti o predică de zile mari, aşeză toate în bună rânduială şi după slujba frumoasă începu să le explice domnilor intelectuali cum vine treaba cu învierea morţilor. Pentru ca totul să meargă strună, nici Dorel nu se lăsă mai prejos şi se apucă să înfigă lumânarea în parastasul de pe masă, în aşa fel încât atunci când părintele va termina predica totul să fie pregătit pentru „Veşnica pomenire”. Din păcate lumânarea nu se dădea înfiptă şi prefera să se plece când într-o parte, când în alta, cerând noi eforturi din partea grijuliului ucenic. Până şi părintele observă că lucrurile nu merg tocmai bine, aşa că îi făcu tânărului un semn discret, dar acesta din urmă nu voia să se dea bătut.

Insistenţele lui Dorel depăşiră până la urmă pragul răbdării părintelui, aşa că predica se opri brusc, în mijlocul ideii, iar oratorul îşi îndreptă discursul spre ucenic:

–         Las-o, măi frate, dacă vezi că nu stă! Acum te-a apucat nevoia să nu stai locului? Vezi că suntem aici, în mijlocul oamenilor şi vezi că se întâmplă nişte lucruri şi tu continui cu lumânarea asta! Cum să fac să înţelegi? Ce nu e bine? Pune-o, frate, jos şi las-o acolo, dacă vezi că nu stă!

Dorel se conformă ascultător, mustrându-se în cuget pentru disturbarea armoniei părintelui. Predicatorul reveni cu greu la idee, însă momentul fu compromis. O simplă lumânare răsturnase întreaga ordine universală a părintelui Bărău.

Ioan Popescu

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *