LOADING

Type to search

Editoriale

Regăsirea căii de mijloc

Share
Oamenii au pierdut calea de mijloc, zicea sfântul Francisc din Assisi, echilibrul, normalitatea, discernământul.
● Un singur lucru peste măsură iubește Dumnezeu – a iubi pe vrăjmași, a face bine celor ce ne fac rău, a binecuvânta pe cei ce ne blestemă și ne grăiesc de rău, a iubi pe orice om ca pe noi înșine sau chiar mai mult, așa cum Hristos ne-a iubit pe noi, a ne bucura cu cei ce se bucură și a plânge cu cei ce plâng, a mulțumi pururi pentru toate, a ne ruga neîncetat, a iubi pe Dumnezeu din toată inima și din tot sufletul, scrie sfântul zăvorât Teofan Govorov.
☆ Fiecare Liturghie este o plimbare prin Rai.
☆ Fiecare cetate este îmbrățișată de Dumnezeu. Doamne, trimite miliarde de îngeri în cetățile asediate și ocrotește orfanii!
☆ Hristos ne aduce liniștire, bucurie și speranță.
☆ Tot ceea ce ne împiedică să Îl vedem pe Cel Nevăzut lăsăm deoparte.
● Dumnezeu ne poartă doar pe cărarea adevărului și a iubirii, niciodată pe cea a minciunii și a urii.
 ☆ Biserica nu este în primejdie, nimic nu o va birui. Doar sufletele noastre sunt în primejdie, dacă părăsim calea de mijloc. În Biserică, sufletele sunt la adăpost.
☆ Nu noi întărim Biserica. Hristos întărește Biserica și Biserica suntem noi, cei întăriți de Hristos.
 ☆ Cine nu își înjugă boii să semene Raiul, seamănă iadul.
E greu urcușul spre Golgota, dar Hristos nu Se răzgândește, nu dă înapoi, nu renunță.
● E momentul să ne oprim din iureșul cotidian și să medităm la Jertfa Lui.
 ☆  Toată viaţa lui Hristos a fost o patimă, de la zămislirea în pântece, până la Înviere. Abia la Înviere, El a ieşit din starea de chin, de umilinţă totală în care a trăit de la zămislire până la Înviere. Atunci a ieşit din starea de umilinţă.
☆ Preotul Maximilian Kolbe a fost întemniţat la Auschwitz din cauză că a adăpostit refugiaţi din Polonia, printre care se aflau şi două mii de evrei. Într-o zi, un deţinut din baraca lui a dispărut (probabil că a evadat) şi, drept pedeapsă, trupele SS au ales la întâmplare zece deţinuţi care să sufere moartea prin înfometare. Unul dintre aceşti deţinuţi a început să se lamenteze, strigând: „Vai, sărmana mea soţie, sărmanii mei copii! N-o să-i mai văd niciodată!” În clipa aceea, Kolbe s-a oferit să moară în locul lui, cerând ca pedeapsa să îi fie aplicată lui. Ofiţerul SS a acceptat surprins. Preotul a intrat în rândul condamnaţilor, iar celălalt bărbat a supravieţuit.
● Hristos a preluat pedeapsa pe care o meritam noi şi a murit ca Înlocuitor al nostru.
 ☆ Sacrificiul este o parte a vieții. Ar trebui sa fie. Nu e ceva de regretat. Este ceva la care să aspirăm.
☆ Și acum, unde mergem? În Cer, cu mila Domnului!
☆ Sfântul Francisc L-a întâlnit pe Hristos sub chipul unui lepros. Dacă ne plângem că nu Îl vedem, înseamnă că nu Îl căutăm unde trebuie. Hristos locuiește în satele unde copiii mor de foame. Să nu renunțăm la milostenie!
☆ Aripile și sabia sunt în noi, dacă vrem să devenim îngeri, trebuie să facem un salt.
☆ Adevăratul Sfânt Mormânt care trebuie eliberat nu e cel din Ierusalim, ci e sufletul nostru. Aici locuiește Hristos înviat.
Dăruim ce avem celor ce sunt în lipsă și moștenim Raiul. Dăruim o pâine și un palton și primim viața veșnică. Altfel, nu suntem creștini, ci doar ne gândim la creștinism, vorbim despre el.
● Cine Îl urmează pe Hristos, niciodată nu va pieri.
☆ Cel mai trist aspect al vieții în acest moment este că știința adună cunoștințe mai repede decât societatea adună înțelepciune.
☆ În fiecare Liturghie, cerul se unește cu pământul, Dumnezeu se unește cu sufletul omului.
☆ Raiul nu este un palat de marmură, ci un sat mic cu iarbă în jurul lui, conform sfântului Francisc din Assisi.
● Suntem apostoli ai bucuriei, nu bufoni ai aiurelilor.
 ☆ Drumul care duce la Dumnezeu se numește Smerenie, nu Bunăstare.
 ☆ Nu suntem nici sfinți, nici nebuni, suntem păcătoși care vor să se mântuiască.
 ☆ Viața adevărată, cea veșnică, ne așteaptă sus, în Cer.
● Blazonul nostru nu este un leu, ci o păsărică umilă, care în fiecare zi urcă spre cer, ciripind, povățuiește sfântul Francisc.
☆ Idolii de azi se numesc Trai Bun, Succes, Ce-zic-alții.
☆ Dacă nu vom deveni fii adoptivi ai Tatălui Ceresc, vom rămâne bastarzi nefericiți fără drept de moștenire veșnică.
● Cât de mare este bunătatea lui Dumnezeu!
Unii L-au înțeles complet greșit. Nu e lucru neînsemnat să se înșele asupra Lui. Iar dacă numărul celor care se înșeală în această privință este mare, problema este chiar serioasă. Asta înseamnă miliarde de decizii greșite privind scopul vieții și principiile de conviețuire.
☆ Majoritea aberațiilor însumează ceea ce presupun oamenii în legătură cu Dumnezeu, ce își închipuie ei, ce le convine lor, adesea fără nici o legătură cu realitatea.
☆ Mulți oameni au ales să rămână pe loc, blocați în ignoranță și incertitudine, fără să exploreze universul spiritual. Asta înseamnă regres, conflicte, nefericire.
☆ Chiar dacă li se oferă totul de-a gata, gata sintetizat, tradus, colorat, explicat, mulți preferă să nu audă Cuvântul / Vocea care îi sfătuiește să renunțe la răutate, invidie, egoism, hoție, trădare.
☆ Nu sunt capabili să accepte că se înșeală, că drumul lor nu duce spre fericire.
☆ Greșelile noastre bine intenționate sunt tot greșeli.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *