REGULĂ

Există o regulă minimă în situații critice, de război: nu ataci ierarhia, ofițerimea. Altminteri, devii aliat involuntar dar eficace al dușmanului, iar capitularea îți va fi și ție imputată. Concret, cei care, din cler și popor, zilele acestea atacă pe episcopi, în frunte cu Părintele Patriarh, comit nu un act de curaj, ci o golănie. Pur și simplu. Mândria de a te ști printre cei puțini care posedă cheile soluției, care mai cred cu adevărat, în vreme ce toți ceilalți ar fi cedat, este, ca toate celelalte forme de mândrie, de la vrăjmașul. Iarăși, pur și simplu. Este vremea solidarității, a comuniunii, fie și cu dinții încleștați. Avem răgaz, după aceea, să întrebăm și să ne întrebăm ce putea fi mai bine, mai în duhul Bisericii, mai eficient, mai ziditor. Pentru moment, unitatea este cel mai bun vaccin. Asta, desigur, dacă nu suntem atinși de virusul nemerniciei, al vedetismului, al orgoliului, al lipsei de măsură.

O Săptămână Mare cu folos, parcurgând peisajul sufletesc al Mântuitorului și al ucenicilor Lui deopotrivă: de la intrarea triumfală de ieri, la rugăciunea din Ghețimani, de la arestare, proces, lepădare, la plebiscitarea ticăloasă – Baraba sau Hristos -, de la răstignire și, după câteva zile de incertitudine și frică, la Înviere.

Sus să avem inimile!

Părintele Radu Preda