Rescript [Amintiri din veșnicie]

#16

Dincolo de cuvinte, învierea și dragostea rămân certitudini. Hristos nu vrea să vadă fețe triste, doar învierea Lui a adus bucurie tuturor. Nu vrea să vadă că iubirea Lui e inutilă. Că e respinsă. Că ai Săi nu Îl primesc, din nou. Prin iubire, Hristos descoperă ce e minunat în noi. Dragostea suprimă relativul și dorește absolutul, ar spune Hegel. Acest răspuns este punctul de plecare necesar și indubitabil. Altruismul este ținta vieții înțelepte. Nu o dragoste de sine, egoistă, ci una jertfelnică. Marele câștig este liniștea sufletească. Nu este o metodă, este un mod de viață. Dacă mă văd numai pe mine, nu am cum să mai văd pe alții, nicidecum pe Dumnezeu. Păzirea poruncilor este tăierea voii: nu fac voia mea, ci voia Lui. Zice sfântul Ioan evanghelistul că dragostea înseamnă ținerea poruncilor. Moartea este o spaimă grozavă, dar este și avertisment. Omul plin de dragoste este convins că plinul din el nu cădea vreodată, deci, el va continua să trăiască, o altă viață, de data aceasta veșnică. Dragostea din el l-a salvat. Falsele iubiri vor fi uitate pentru totdeauna, va rămâne adevărul, ceea ce nu poate fi trucat.

• Pierdem moştenirea dacă ne încăpăţânăm să rămânem stăpâniţi de vreo patimă. Frustrarea iadului: Să ştii că eşti pedepsit veşnic pentru nişte păcate pe care le-ai fi putut evita. Prea Sfântă Treime! Învaţă-mă să-mi întorc faţa de la toate cele lumeşti: Numai în Tine îmi aflu pacea! Numai în Tine îmi găsesc mulţumirea şi fericirea. Fereşte-mă de trufie şi învaţă-mă smerita înţelepciune. Acoperă-mă de tot răul sub acoperământul aripilor Tale. Doamne, dă-ne această credinţă care mută munţii. Doar Tu ne cunoşti dificultăţile, durerile, problemele care se află în faţa fiecăruia dintre noi, ca nişte munţi impenetrabili. E imposibil pentru cine nu face binele să nu facă răul.

Lipsa de cumpătare nu aduce decât necazuri. Mereu suntem îndemnaţi la moderaţie. Lipsa de cumpătare este un defect. Mai bine zis, un păcat. Ortodocşii nu sunt extremişti, ci predică pacea, liniştea şi armonia dreptei măsuri în toate. Cea mai mare lipsă nu poate fi decât lipsa lui Hristos. Când Mesia e prezent, toate celelalte sunt complete. Îndemnul de a ne ruga trebuie luat în serios. El nu a venit să pună capăt morții Sale, El a venit să pună capăt morții noastre. Pacea fără Dumnezeu este leagănul războiului.

Bucurati’va, casnici ai Domnului, sfinti ai Celui vechi de zile!

Bucura’te Codrat, ca in desert un nor aparea deasupra ta, copil neprihanit, si’ti turna roua in gurita!

Bucura’te Tarasie, ca atunci cand Domnul a vrut a te chema la episcopie, lumina a fost pusa cu adevarat in sfesnic!

Bucura’te Teofilact, ca mainile tale au ingrijit multime de bolnavi!

Bucura’te Pavel cel simplu, monah smerit care ne inveti ce inseamna ascultarea de Cer!

Bucura’te Ioan Bulgarul, ca ne amintesti ca fara Hristos nu exista salvare!

Bucura’te Marcu Ascetul, cel de inger hranit, ca puiul unei hiene ai vindecat!

Bucura’te Conon din Nazaret, gradinar martir, ca in picioare cuie ti s’au infipt!

Bucura’te Conon din Isauria, ca de arhanghelul Mihaiil ai fost botezat!

Bucura’te Gherasim de la Iordan, ca atat de mult te’ai apropiat de Dumnezeu, incat si fiarele salbatice ti se supuneau!

Bucura’te Piamun, ca pe oamenii cei rai care vroiau sa devieze Nilul spre pamanturile satenilor tai i’ai vadit, iar acestia pe drum au incremenit!

Bucura’te Teodot de Cirene, ca pe Hristos fara oprelisti L’ai marturisit!

Bucura’te Evdochia, ca desfraul l’ai lepadat si viata ingereasca ai trait!

Bucurati’va Casian Romanul si Rafael de Brooklyn, sfinti ai nostri prea iubiti!

Țelul principal al lui Dumnezeu este fericirea oamenilor. Cei mai fericiți oameni sunt sfinții. Nu doar cei foarte cunoscuți, ci și cei mai puțin mediatizați, cum sunt sfinții irlandezi, galezi, iberici, franci din primele secole creștine. Amintim câțiva: Edfrith, Jarlath, Eustadiola, Illadan, Melangell, Postumiana, Glunhalaich, Genard, Winebald, Notker, Lywelyn, Gwrnerth, Finann, Askega.

Îngerii ne păzesc paşii, să nu ne îndreptăm spre direcţii catastrofale. Îngerii ne temperează pornirile spre scandal. Mesajul îngerilor e limpede: Să ne ridicăm deasupra nivelului (scăzut) al epocii noastre! Ei ne aduc adevăratele Ştiri, veştile (bune) de la Dumnezeu. Ei nu seduc, ci induc. Un înger îl eliberează pe Petru din închisoare. Un înger îi picură rouă pe buze orfanului Codrat. Un înger vindecă rănile torturatei Tatiana. Un înger vorbeşte zi de zi cu Maleahi. Un înger îi arată Raiul avvei Macarie. Un înger îi eliberează de Terentie, Neonila şi cei 7 copii ai lor.

Dumnezeu Îşi împarte îngerii (slujitorii) cu noi. Cine nu devine înger, se preface în bestie. Dacă ne păzim curaţi, cerul îngerilor e în noi. Sunt prezenţi la Întrupare, la Înviere, dar mai ales sunt martori ai mântuirii noastre. Mihaiil protejează drepţii. Gavriil stăpâneşte peste heruvimi. Rafail stăpâneşte sufletele. Uriel păzeşte pământul. Raguel aduce pedepse. Remiel protejează pe cei înviaţi. Varahiil ocroteşte copiii. Lui Moise i se arată Îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug. Focul nu mistuie rugul. Este foc de lumină. Îngerul este numai FOC! Îngerii căzuţi i-au învăţat pe oameni să facă săbii, să facă farmece, să inventeze horoscoape, pentru că îngerii căzuţi (Lucifer, Azazel, Amiziras, Armaros…) vor NIMICIREA oamenilor. „Dia bollein”, adică SCINDEAZĂ, acuză, distrug.

Sufletul pacatosului este un pescarus ranit. Nu poate ajunge in zburdarea zenitului pana ce nu’si vindeca rana. In zadar vrea sa atinga inaltimile; nu poate cu o singura aripa. Atunci, incepe sa cante. De dor. Canta de Dorul inaltimilor. Se sleieste aici jos. Si plange. Lacrima lui devine candela, cantul lui se prechimba’n psalm, iar dorul se transforma’n speranta. Dar e tot ranit. Tot departe. Tot singur. Si dupa un canon de vreme, iata ca in chilia sa vine un om ales. Acesta ii acorda iertarea in numele Mirelui. Si ii da un Medicament care ii vindeca nu doar rana, ci intreg spiritul. Este inaltat de norul care-l inconjoara. Atinge inaltimea cerului si savureaza fiecare cotitura a cerului. Va evita sarma ghimpata in care a fost prins in trecut. Acum doar zboara. Se bucura. Inocentizeaza. Fuge de cârdurile carcotase, pentru a nu’si periclita linistea. Nu’l mai tulbura vantul tomnatic. Se adaposteste in capela ingerului sau, pana trece crivatul. Apoi, in fiecare primavara, coboara pentru a mangaia mamele mieilor sacrificati. El stie ca Mirele e Mielul. El iubeste Pastele, deoarece Mirele a devenit Paste. In zborul lui, anuleaza halta disperarii. Lacrimi ii mai curg, dar de bucurie. Bucuria zborului. A vindecarii. A inaltimii. Taina bucuriei sale nu o poate impartasi altora, inca raniti; nu l’ar pricepe.

• Simultan, Dumnezeu ascultă miliarde de rugăciuni. Cele mai importante cuvinte sunt adverbele: ACUM, ACOLO, ASTFEL.