#2

Sabin miluiește toată viața un sărac. Exact acest nevoiaș primește bani și îl trădează. Sabin moare ca martir și devine sfânt. Este traseul vieții.

Hristos nu mă va lăsa! Dacă a biruit moartea, va birui cu ușurință micile sperieturi și îngrijorări.

Citesc Scara. Sunt descrise: lepădarea de lume a călugărului prin intrarea în viața monahală, ascultare și pocăință (primele șapte trepte); cele opt patimi (lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, întristarea, lenea, slava deșartă, mândria) și modul de a lupta cu ele și de a le înlocui cu virtuți (următoarele 16 trepte), căci așa cum patimile se nasc unele din altele, la fel se nasc și remediile lor; desăvârșirea creștină, ale cărei porunci fundamentale sunt: blândețea, smerenia și discernământul (sau darul dreptei socoteli, care este o intuiție clară a binelui ce trebuie făcut în orice împrejurare și a răului ce trebuie evitat, deși răul se maschează de multe ori în bine), acestea trei conducându-ne la liniștire (isihie), rugăciune, nepătimire și credință (ultimele șapte trepte).

Sfaturi spre îndreptare: „O legătură de nedesfăcut a iubirii îi lega pe viețuitorii dintr-o mănăstire de obște și ceea ce e și mai minunat este că erau izbăviți de toată îndrăzneala și grăirea deșartă. Se nevoiau înainte de toate în a nu răni conștiința vreunui frate în vreo privință” (Filocalia IX).

Scopul este nepătimirea.

Omul lui Dumnezeu

Sfântul Alexie a trăit pe vremea împăratului Honoriu, iar părinţii săi se numeau Eufimian şi Aglaida. Tatăl său, Eufimian, era mare dregător, cu multă avere, mii de slugi şi multe palate, iar mama sa, Aglaida, era credin­cioasă şi cu frica lui Dumne­­zeu. Cu cât înainta în vârstă, cu atât creştea şi în sufletul lui Alexie dorinţa nemuririi şi a vieţii veşnice. De multe ori se simţea răpit în altă lume, numai la gândul veşnicei fericiri. Drept aceea, se înfrâna, purtând în taină pe trupul său o haină aspră de păr. Pentru a nu-şi supăra familia, a primit să se căsă­torească, dar chiar în noaptea nunţii a fugit, în taină, îmbrăcat în haine sărăcă­cioase, luând din ale sale aur şi pietre scumpe din destul. Deci, a fugit sfântul la Edesa, unde a vieţuit în nevoinţe 17 ani. Fiind iubit de Dumnezeu, s-a făcut descoperire despre el şi un glas îl numea pe Alexie „Omul lui Dumnezeu”. După aceasta, sfântul s-a hotărât să trăiască lângă casa părinţilor săi, ca un necunoscut. Şi aici a vieţuit în aspre nevoinţe, batjocorit şi umilit de slugile tatălui său, vreme de 17 ani. Cu voia lui Dumnezeu i s-a descoperit sfântului mai dinainte ziua morţii sale şi atunci el şi-a scris toată viaţa, păstrând scrisoarea la sânul lui. Chiar în ziua sfârşitului său a trecut pe acolo împăratul Honoriu, care a citit acea scrisoare.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

De la El, prin El și în El (sunt) toate (Romani 11, 36). De la El pentru că El este cauza celor ce există, conform voinței lui Dumnezeu Tatăl. Prin El pentru că Lui I se datorează conservarea tuturor; după ce le-a zidit pe toate, a adăugat fiecăruia dintre cele făcute (însușirile necesare) pentru conservare, zice sfântul Vasile al Cezareei Capadociei. De aceea, cu o dorință irezistibilă și o dragoste de negrăit, către El, Stăpânul și Dătătorul vieții, s-au îndreptat toate, așa cum s-a scris: Ochii tuturor privesc cu speranță către tine (Psalmi 121, 15) și iarăși: Toate nădăjduiesc în Tine (Psalmi 103, 27), deschizi Tu mâna Ta și orice viețuitoare se umple de bunăvoință (Psalmi 144, 16).

Cuprins Articol

Toggle

„Să fim atenți să păstrăm cât mai mult mângâierea lui Dumnezeu în inimile noastre” (Pr. Răzvan Ionescu, Paris).

SĂ NU NE DESCURAJĂM! Să primim cu evlavie nevoinţa smerită, foarte potrivită neputinţei noastre, dată, în chip parcă văzut, de către mâna lui Dumnezeu!

Creştinismul este PURTAREA CRUCII, este osteneală. Iar creştinismul de azi este pentru mulţi NUMAI PE VÂRFUL LIMBII şi durează cât timp deasupra capului este cer senin.