LOADING

Type to search

Editoriale

Reset. Agendă catehetică despre sfinți și animale (V)

Share

Maimuţa trebuie să înveţe mai mult decât unde să caute hrana: să se ferească de şerpi. Maimuţa este greu de capturat, şerpii se mulţumesc cu şobolani. Uitând că abia a scăpat de şerpi, maimuţa vrea să prindă şi ea şobolani, chiar dacă riscă să fie prinsă de şerpi. Şobolanii par victime sigure. Hăituiţi, nu fac decât să evite inevitabilul. Pare o cinematografie apocaliptică, plină de iluzii şi decepţii.

Cei ce sunt foarte puţini cooperanţi nu pot fi salvaţi.

Un popor se salvează atunci când crede în salvare, iar oamenii îşi găsesc salvarea dacă se măsoară cu speranţa salvării. Cinematografia nu a salvat viaţa nimănui; nu e un medicament care să salveze viaţa cuiva. E doar o aspirină. Biserica este locul unde sunt salvaţi cei condamnaţi la moarte. Deşi diferită, iubirea în toţi oamenii are acelaşi motor. Nu există în tot universul un animal mai ridicol şi mai demn de dispreţ decât ipocritul.

Codalbul planează cu aripile întinse, vânând șerpi. Codalbul se îndreaptă se soare, minimizând șansa ca umbra să-l dea de gol. Șerpii și-au găsit nașul.

Cangurul învață să supraviețuiască într-un mediu ostil. Sunt atleți de cursă lungă. Pot atinge 60 km/h. Celebrul Steve Irwin zicea: Nu mă tem să-mi pierd viaţa – dacă trebuie să salvez o koala sau un crocodile sau un cangur. Oricât de multe am face, tot avem impresia că lăsăm lucrurile neterminate, chiar de trăim un secol. Lumea se prăbușește în jur, nu are rost să ne punem nădejdea în ea. Omul lacom caută zahărul şi în gaura furnicii. Strânge omul ca furnica, când moare, nu ia nimica. Furnica, când îi vine moartea, scoate aripi şi zboară.

Trupul omului – hrană furnicilor – va învia.

Pentru un ateu, singurul adevăr este durerea, singura realitate e suferinţa; durere şi suferinţă în fiecare picătură de apă, în fiecare fir de iarbă, în fiecare sunet, în somn şi în veghe, în viaţă, înainte de viaţă şi, poate, chiar după moarte.

 

Un om care nu are nici o legătură cu Dumnezeu și este conectat toată viața doar la tehnologie, mai lesne va accepta ideea deconectării de la aparate, deoarece el nu mai speră în nimic, nici în vindecare, nici în înviere, ci a căzut într-o deznădejde demonică de-a dreptul.

Cu siguranță, eutanasia este cea mai mare provocare pentru etica lumii medicale de două milenii încoace. Hristos Pruncul este singurul Om indispensabil istoriei universale.

Doamne, nu aș fi știut cum să Te iubesc, dacă Tu  nu m-ai fi iubit mereu! Fă cu mine după bunătatea Ta și deschide ușa prin care voi veni la Tine!

Orice pui de șarpe este periculos. Orice crotal aflat în brumare se poate trezi. Orice îmbăiere în lagune comportă riscul apariției caracatiței otrăvitoare. Caracatiţa cu inele albastre este mică – nu depaşeşte lungimea de 10 cm – şi la prima vedere foarte drăguţă, dar poate fi letală, fiind una dintre creaturile cele mai veninoase din lume. Veninul lor afectează şi paralizează muşchii victimei, provocând o pierdere imediată a gustului, sensibilităţii şi viziunii. Cercetătorii o consideră foarte agresivă, un animal acvatic foarte otrăvitor, unul dintre cele mai toxice din lume, veninul ei fiind de 100 de ori mai puternic decât cel al cobrei. Muşcătura ei nu doare, uneori este posibil chiar nici să nu ştii că te-a muşcat, însă simptomele apar imediat. Numai o singură muşcătură poate ucide un adult în câteva minute. Hristos singur ne scapă de încolăcirea caracatiței patimilor.

Peștii nu au fost afectați de către Potop. Ei au continuat să trăiască în apă și numărul lor nu a scăzut. Cei ce cred în Hristos nu vor fi afectați de moarte.

Toate speciile din Canada știu că vine iarna. Toți oamenii știu că vine sfârșitul, la un moment dat. Dar nu toți iau măsuri în acest sens. Albert Camus zicea că în adâncul iernii descoperim că există în noi o vară invincibilă. Deși suntem atașați de lunile calde de vară, iarna ne formează caracterele și scoate la iveală tot ce avem mai bun în noi.

O singură vorbă bună poate dezgheța trei luni de iarnă. Dacă vara nu muncești o zi, iarna flămânzești zece. Iarna înseamnă consecvență, primăvara inocență, vara exuberanță și toamna reverență.

Toate pelerinajele au ceva în comun, consideră Mirel Bănică, anume bucuria pelerinilor. Toate războaiele duhovnicești au în comun biruința în Hristos. Toți sunt îmbrăcați cu pelerine credinței, care îi protejează de bandiți. Chiar și un măgar poate merge la Mecca, dar asta nu face din el un pelerin, dacă nu se roagă. Din pelerinaj se întorc mai puțin plini de sine cei ce înțeleg fiecare pas și care își doresc o transformare.

Călătorul devine turist când își transformă drumeția într-o modalitate de a descoperi, a admira sau chiar doar pentru a cunoaște anumite  aspecte ale vieții ce țin de religie, cultură, istorie tradiții populare,  artă culinară, meșteșuguri, natură, arhitectură, evenimente, ecologie și altele.

Turistul caută frumuseţi ale ochiului, frumuseţi culturale, iar pelerinul nu este mulţumit doar cu acestea. Lui nu-i este destul să-şi bucurue doar mintea, privirea, ci doreşte cu precădere să-şi hrănească sufletul. El pleacă în călătorie pentru a-şi spori credinţa, pentru a-şi intensifica rugăciunea, pentru a-şi dispersa îndoielile, căutând în drumeţiile sale înaintea splendorilor naturale, aritecturale şi culturale, pe cele spirituale, dar şi întărirea nădejdii de mântuire prin rugăciuni intense, prin conştientizarea păcatelor şi prin lacmimi de pocăinţă pentru iertarea lor.

La fel, uneori pelerinul caută în călătoria lui duhovnicească locuri sfinte, sfinte moaşte,  sfinte icoane,  care să-l întărească, să-i tămăduiască  suferinţele sau, chiar de ce nu, să-l ajute la un examen, într-o afacere ori veo altă cerinţă stringentă a vieţii. Se observă cu uşurinţă discrepanţa  motivelor pentru care un turist şi un pelerin vor să călătorească. Pelerinul caută  întodeauna lumina pe când, uneori, turistul îşi poate manifesta unele curiozitaţi excentrice. Turistul devine pelerin atunci când simte că Domnul i-a devenit tovarăş de drum.

La Athos, o destinație favorită de pelerinaj, se oficiază 100 de Liturghii în fiecare zi.

O viață păcătoasă îl costă pe om mai mult decât își permite să plătească. Păcatul nu îi dă omului putere, ci i-o ia. Păcatul este haina murdară, cu care nu vom intra la Nuntă. A justifica un păcat fără să il părăsești este diabolic. Sfântul cu gură de aur zice să ne amintim păcatele noastre și să ne pară rău că le-am săvârșit, ca să ni le ierte Dumnezeu.

Păcatul mărturisit devine mai mic, cel nemărturisit devine mai mare. Smerenia covârșește păcatele noastre și ne ridică, iar mândria ne apasă sufletele spre pământ și ne coboară. Păcatul nostru cel mai mare este că facem orice anormalitate să devină normalitate. O singură fisură va cufunda corabia, așa cum un singur păcat nespovedit îl va distruge pe păcătos.

Păcatul este o rană care, ascunsă de ochiul medicului, devine incurabilă. Numai prin necazuri scoate Hristos pe oameni din înțepeneală. Necazurile nu sunt păcate. Dar când avem un necaz ne amintim că avem și un păcat. Să dăm păcatele lui Hristos și vom primi harul Său.

După ce Îl cunoști cu adevărat pe Hristos, îți vine greu să păcătuiești.

Sfinții recomandă citirea rugăciunilor de dimineață și de seară, precum și a Acatistului Domnului Hristos și a Paraclisului Maicii Domnului. Metaniile se pot face în grupe de câte zece, nu neapărat toate odată. Veghează, spirite, veghează, nu pierde niciodată al tău nord!

 

Marius MATEI

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *