Reset. Agendă catehetică despre sfinți și animale (VII)

Sfântul reamintește contemporanilor adevăruri neglijate. Sfântul se remarcă prin abstinență consecventă în vremuri de delăsare și îmbuibare. Aduce cărbuni aprinși în poală fără să se ardă.

Sfinţenia vine din dragoste. Toţi cei ce cred şi iubesc cu adevărat sunt sfinţi. Sfinţenia stă în obiceiul de a-ţi lega micile gesturi şi acţiuni de Dumnezeu. Sfinţenia este Hristos în noi. Sfinţenia este o datorie pentru fiecare om. Să fim deci sfinţi! Sămânța harului nu rodește în mlaștina indiferenței. Paradisul poate fi cucerit și dacă nu călătorești peste tot în lumea aceasta. Hristos este aproape de toți care Îl caută.

Nu contemplăm lumea din punct de vedere al morții, ci al veșniciei. Prosperitatea economică comportă riscul unei sclavii spirituale. Orașele cele mai ateiste sunt și cele mai bogate (Shanghai, Stockholm și Berlin).  Întotdeauna însă credința va rămâne intactă și va continua să producă vlăstare noi. Există o singură rezolvare: intrarea în veșnicie. Există ceva mai bun decât aurul: harul. Păcatul este lipsa chemării numelui Lui. Ca omul să înțeleagă ceva corect, trebuie să renunțe la ce e greșit.

În sfânt nu este nimic grosolan, nimic trivial. În el se actualizează în grad culminant delicateţea, sensibilitatea, transparenţa, puritatea, sfiala, atenţia faţă de taina semenilor, atât de proprie umanului, pentru că le aduce din comunicarea sa cu Hristos. Un om fără îndrumător este un om fără cap. Locul omului este la picioarele lui Hristos. La final vom fi întrebați despre iubire, să învățăm să iubim. Să nu ne bucurăm de nimic care nu ne ajută să Îl slujim pe Hristos. Cine ia dejunul în cinstea Lui prin martiraj va cina în Cer.

Se dă o falsă speranță că ar putea exista mântuire fără pocăință. Nici vorbă! Unii vor doar dezlegări, aghiază și anafură, dar nu vor spovedanie, Împărtășanie și schimbare. Nu vor nici măcar să se lase de fumat.

Ispitele ne sunt de folos, dacă ştim să le fo­losim. Ele pun la încercare, curăţesc şi luminea­ză sufletul, şi arată cât de puternică este credinţa noastră; de aceea, nu trebuie să deznădăjduim atunci când vin ispitele, ci trebuie să ne luptăm vitejeşte cu ele. În ispite cunoaştem mai bine şi mai limpe­de că nimeni altcineva în afară de Domnul nu alină întristările noastre, nu tămăduieşte bolile noastre, nu ajută şi îmbogăţeşte în sărăcie, nu izbăveşte de moar­te; ştim, de asemenea, că El este singurul izvor al vieţii noastre, al mântuirii noastre, al fericirii noastre, şi că de aceea suntem datori să ne bucu­răm de toate necazurile şi să nu deznădăjduim.

Mesajul biblic este menit să scuture conștiințele și să anunțe iminența unei catastrofe dacă între timp nu intervine, neapărat, pocăința. Scopul este acela de a stăvili invazia idolatriei, care se întinde ca o pecingine și afectează o bună parte a populației.

Din cauza lipsei pocăinței, profetul Osea vesteşte o judecată teribilă, din care numai convertirea mai poate aduce o cale de scăpare pentru ţară. Aşadar, el invită: „Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău, pentru că te-ai împiedicat în nelegiuirile tale. Pregătiţi cuvinte de căinţă şi întoarceţi-vă la Domnul, şi spuneţi-i: Iartă-ne orice fărădelege şi dăruieşte-ne cunoaşterea binelui” (Osea 14,2). Dar profetul nu vede nici un indiciu de convertire.

Cu toate acestea, Osea este luat în derâdere şi batojocorit: „un nebun face pe-a profetul, omul inspirat aiureşte” (Osea 9,7). Israel persistă în păcat, în ciuda tuturor dovezilor de iubire din partea lui Dumnezeu. Rar se găsesc în Scriptură expresii atât de tandre şi incisive despre iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni: „Eu îi atrăgeam cu legăturile bunătăţii, cu lanţurile iubirii. Eram pentru ei ca părinţii care ridică la obraz pe copilul lor” (Osea 11,4).

Muncim exagerat de mult, încât nu mai avem timp de rugăciune. Cincizeci de săptămâni de suferinţă pentru două săptămâni de vacanţă. Optzeci la sută din americani cred că vor ajunge în cer. Cei mai mulţi dintre ei cred, de asemeni, că acolo nu vor întâlni niciun cunoscut. Până a căzut, Dumnezeu l-a considerat pe diavol podoaba Cerului. Ferește-te de cădere! Începe prin a face acele lucruri despre care crezi că trebuie făcute şi prin a fi aşa cum vrea Hristos să fi. Născut dintr-o voinţă revoluţionară, inspirat de un ideal umanitar, având ţelul de a crea regimul cel mai uman cunoscut vreodată în istorie, ateismul ne-a demonstrat cât de uşor ajunge să fie pusă în practică formula: cine se proclamă cu orice chip înger ajunge fiară.

Marius Matei

Credit foto: dr. Paul Dirlea