România însângerată

Cei care au avut curajul să înfrunte vântul îngheţat care a suflat toată noaptea şi-n ziua următoare s-au adunat la biserica Buna vestire pentru a porni împreună în Marşul pentru Viaţă organizat de Pro-vita,filiala Tulcea. Pînă să vină ierarhul locului,Ps.Visarion ca să dea binecuvântare şi cuvânt de învăţătură nota dominantă a momentului a constituit-o mulţimea de copii purtând panouri si baloane cu mesaje pe care citindu-le nu-ţi puteai stăpâni lacrimile.

 

“Daţi-ne o şansă dragi doctori şi părinţi/Voi ne lăsaţi în viaţă si noi vom fi cuminţi”;”Ai drepturi asupra corpului tău dar eu sunt o altă persoană”;”Îţi mulţumesc mămico că m-ai născut!”;”Salvaţi copiii nu numai speciile rare!” si altele asemenea.

 

Acţiunea a fost pregătită minuţios,multe energii pozitive  s-au canalizat pentru a sensibiliza opinia publică,legiuitorii, forţele politice cu privire la recunoaşterea dreptului de a se naşte al pruncului din pântecele mamei. Căci avortul este crimă la adresa vieţii pe care ne-a dat-o Dumnezeu şi nimeni n-ar trebui să îşi permită gestul abominabil de a o suprima. În şcoli,în biserici,în locuri publice au fost postate afişe prin care populaţia oraşului a fost chemată să-şi exprime opoziţia faţă de legea care transformă crima împotriva copilului nenăscut într-o necesitate derivată din aşa-zisa”liberă alegere”. Organizatorii s-au străduit prin recuzita pe care au imaginat-o să ajungă la sufletul şi la conştiinţa cetăţeanului ca pe lângă celelalte drepturi pe care le revendică să facă loc şi dreptului la viaţă al poporului român.

 

“Vremea nefavorabilă pe care o reclamăm toţi – spunea unul dintre participanţi – ne arată că nu suntem singuri aici. În jurul nostru sunt sufletele a peste douăzeci de milioane de copii ucişi prin avort.Ei îşi cer din mâinile noastre chipul şi numele.”

 

Marşul s-a desfăşurat în centrul oraşului printre crengi rupte şi bucăţi de ţiglă aruncate de vânt. Coloana a mărşăluit în tăcere pe trotuare dintr-o deprindere şi un instinct al ordinii adânc înrădăcinat în mintea şcolarului de a face numai ce este permis.Prin staţie se aude cântarea”Cu noi este Dumnezeu”dar nimeni nu cântă căci vântul fură şi cea mai slabă încercare de a-i sta împotrivă.

 

Smulge baloanele din mâinile copiilor,îndoaie panourile ,se năpusteşte la intersecţii să doboare dacă s-ar putea “strigătul mut” care mărşăluieşte pe străzi .

 

Iată ce face avortul! Să nu ne întoarcem privirea de la caserola medicală în care zace inert trupul mutilat al unui copil. Să privim cu atenţie căci este isprava noastră acea masă informă ,însângerată deasupra căreia mânuţa rămasă întreagă la finalul manevrei chirurgicale arată acuzator : Acesta sunt eu ,cel pe care Dumnezeu ţi l-a dăruit şi tu l-ai ucis !

 

România însângerată îşi plânge copiii ucişi   scrie mare pe un poster. Îi plânge şi nu prea. În timp ce copii ,unii de trei/patru ani,au înfruntat frigul şi vântul nemilos care le biciuia feţele pentru a arăta că vor să trăiască într-o societate căreia îi pasă de viitorul copiilor ei,cei care ar fi trebuit să-şi facă mea culpa chiar şi numai pentru nepăsarea cu care tratează în general problemele de interes obştesc au preferat să mărşăluiască la căldura televizorului.

 

Reacţia anemică la unele hotărâri pe care Legislativul le ia cu uşile închise în numele majorităţii spune ceva despre starea precară în care se află simţul nostru civic şi patriotic. Căci legea,oricât ar fi de bine întocmită,nu poate înlocui libertatea noastră de conştiinţă.

 

Cum am căzut aşa de jos încât suntem capabili de fapte pe care nici fiarele cele mai crude nu le fac progeniturilor?

 

De ce nu ne mai putem împărţi bucata de pâine cu fiinţa cea mai dragă,mai curată şi mai nevinovată când mamele noastre se hrăneau cu lacrimi şi cu rugăciune şi pe noi ne săturau ?

 

Este într-adevăr însângerată România dar plânge prea puţin şi se distrează prea mult.

 

Vai de bietele păduri asfixiate cu gunoaie acum că a venit primăvara!

Vai de bietele mânăstiri asaltate de picnicurile maneliştilor!

Vai de tinerii care iau în râs bunele rânduieli creştine şi vai de copiii educaţi la academia televizorului!

 

Dăm morţii copii nevinovaţi sub pretextul că nu avem bani de scutece dar nu renunţăm la ţigară,la băutură,la farduri,la tocuri şi la alte “binefaceri” ale modei. Ne ascundem chipul sub iluzia frumuseţii care însă nu poate masca laşitatea si neputinţa de a iubi.

S-a întrupat Hristos.El a restaurat în primul rând demnitatea femeii.

 

Viaţa începe în momentul concepţiei ne informează un alt mesaj pe un panou. Aşa este, dar unde-i persoana întâi?