Sănătosul închipuit nu e mântuit

Viața este un spital, în care fiecare vrea să își schimbe patul, zice Baudelaire. Mai eficient ar fi ca fiecare să profite de conjunctură și să obțină vindecarea, să se poate externa complet ameliorat. Ce rost are să schimbi patul, dacă rămâi bolnav?! Cei însetați de sănătate nu au înțeles ce ar trebui să facă și nici nu caută un doctor.

A fi sănătos înseamnă a trăi ritmul liturgic în lume, zice maica Siluana Vlad. A alunga cele opt gânduri rele: lăcomia, desfrânarea, avariția, mânia, întristarea, urâtul, slava deșartă și mândria. Despătimirea este experiența noastră crucială, zice Remi Brague, experiență care pregătește iluminarea și desăvârșirea, adică vindecarea completă. Sănătatea deplină nu înseamnă nicidecum plictiseală, ci profunzime și sens, de tip erasmic: Omul este fericit atunci când este pregătit să fie ceea ce este.

Există puțini oameni sănătoși. Există puține persoane fericite. Există o prea puțină căutare a înțelepciunii, a artei de a trăi: Despre nici un subiect nu s-a filosofat mai puțin decât despre filosofie. Omul caută prea puțin adevărul, frumosul și binele, doar pentru că acestea nu îi aduc (în opinia lui) un profit palpabil imediat, cuantificabil. Adevăratul spirit evanghelic tămăduitor este smerenia, dar aceasta pare cea mai mare nebunie în ochii bolnavilor. Omul uită și că faima este un mare dușman al fericirii lui. Fără noimă, omul vrea să fie faimos și se miră că e nefericit.

Nu ni se promite o vindecare imaginară, ci una cât se poate de reală. Pentru Voltaire, certitudinea este absurdă. Pentru creștini, certitudinea este sensibilizatoare, motivantă și energizantă. Omul crede că e liber, dar pretutindeni este văzut în lanțuri, patimile sunt zeghea lui. Memoria omenirii este puternic traumatizată de numeroasele încleștări violente pentru instaurarea unor utopii. Memoria vizuală este zdruncinată de prea multe mesaje derutante și de semne mai degrabă de evitat. Omul nu se vindecă, deoarece vrea doar relaxare (Bertrand Russell). Nu mai vrea muncă, nici jertfă, nu mai vrea nimic. Crede că totul i se cuvine. A devenit o simplă extensie a mașinii sau a laptopului. Deși au trecut multe secole, cred că măcelărirea europenilor de către normanzi a lăsat frici mari. Mai ales că nu am învățat istoria și o repetăm ciclic. Primii creștini au uimit o lume întreagă nu prin doctrină, ci prin sărăcie și altruism.

Durerea arde, dar luminează drumul în bezna nopții, zice Inocențiu Annenski. Medicamentul e amar, dar vindecă de virusul întunericului. Omul vrea să scape. Numai că se gândește prea mult cum să scape de sărăcie și nu mai scapă de boală (Edgar Rice Burroughs). Hristos nu a vrut să scape de sărăcia materială, nici apostolii, nici milioane de creștini sute de ani după. Cine vrea să explice totul prin cuvinte ajunge să nu mai poată explica nimic (Liviu Rebreanu). A te tămădui înseamnă a vedea miracolul iubirii, care înainte ți se părea invizibil. Dacă flacăra (văpaia) se stinge, omul moare înghețat. Iadul este mai degrabă plin de gheață.

• Monahul Serghie scrie: Experiența milenară, rațiunea cea sănătoasă și bunul-simț ne spun că doar inteligența poate crea inteligență. Timpul cosmic este asigurat de mișcarea premeditată, nu întâmplătoare, a planetelor, sateliților naturali, aștriilor, galaxiilor, așa încât intervenția inteligentă a Creatorului este o certitudine pentru orice om cu rațiune liberă. Inteligența oamenilor, concepută de Dumnezeu  pentru a confirma realitatea fizică și spirituală, prin sistemul informatic senzorial și sistemul intelectiv al rațiunii, nu poate fi negată.

Marius MATEI