Smerenie de bună voie
24 februarie 2022
Share
Cea mai înțeleaptă decizie este să ne supunem voii lui Dumnezeu.
Avraam crede în Dumnezeu, deși nu citise nicăieri despre El (Moise încă nu redactase referatul Facerii). Este o credință sinceră, totală, plină de dragoste, fără frică. Este fidelitate, credincioșie, legământ. Avraam alege să se supună voii lui Dumnezeu.
Dacă azi suntem hotărăți să ne supunem voii lui Dumnezeu, în sufletul nostru vom simți bucuria unei zile de Paști, nici mai mult, nici mai puțin. Eu vreau să nu pierd această bucurie nici la Liturghia matinală, nici la Vespera din amurg, voi?
Supunerea în fața Creatorului este singura metodă de a ne vindeca de mândrie. De a nu ne mai crede grozavi. De a nu ne mai admira în oglindă. De a tăia pretențiile ego-ului.
Un psiholog oferă o imagine sugestivă: În fiecare dintre noi sunt doi lupi care se luptă și câștigă cel pe care îl hrănim mai mult.
***
Mircea Vulcănescu scrie că adevărata smerenie nu are nevoie să se arate și să fie recunoscută. Dumnezeu vede cele ascunse și îi va răsplăti pe cei smeriți. Chiar dacă lumea nu reușește să îi identifice sau să îi promoveze.
O lipsă de smerenie este și faptul că familiile creștine au puțini copii. Dar suntem slabi, comozi și exrem de răsfătați. Am inventat un fel de creștinism de canapea. Nu am influențat lumea, ci lumea ne-a influențat pe noi.
Acum o sută de ani în Ardeal, doar familiile de luterani sași aveau sub trei copii pe familie. E doar un exemplu, dar nu sunt în măsură să îl dezvolt, ca să nu fiu și mai ipocrit de atât.
Nu doar că nu mai facem tot ce ne cere Domnul, dar nici nu ne place să auzim măcar acele aspecte, de frică să nu ni se impună. Dar nu așa lucrează Domnul.
Nu ne smerim nici cu căruțele moderne, nici cu pelerinajele la mall. De fapt, nu ne mai smerim cu nimic.
De mulți ani fac acest experiment când vreau să testez auditoriul, ca să știu cum să abordez cateheza: întreb dacă știu ce înseamnă cuvântul smerenie. Cei pasionați de lectură știu, dar aceștia sunt puțini.
Nu ne smerim nici în trafic. Tocmai ce am fost depășit de un bolid. Am tras pe dreapta, nu scriu la volan. Nu e problemă ca m-a depășit, ci pe contra-sens venea un echipaj SMURD cu semnalele acustice și luminoase pornite. Se pare că nu există smerenie în trafic.
Cum zicea un mare sfânt, smerit nu e păcătosul care zice că e păcătos, ci dreptul care zice că e păcătos. Azi e invers: păcătosul zice că e drept, că nu există păcate, că suntem liberi să facem ce vrem.
Repet destul de des o idee a lui Wladislaw Reynmont: Ateul aude că bat clopotele, dar nu știe la care biserică. De ce trag clopotele a devenit unde trag clopotele. Sunt oameni care stau de 20 de ani aici și nu știu unde e biserica de care aparțin. Abia când vom vedea o lume fără iubire, vom înțelege ce înseamnă ateismul.
Mesajul lui Dumnezeu trebuie prezentat nenegociabil: cei care nu vor fi săraci cu duhul, nu vor moșteni Împărăția Cerurilor. Cerința lui Dumnezeu este să ne smerim, să începem să trăim așa cum ne poruncește El. Să nu ne lăudăm niciodată cu nimic.
I Regi 4, 1: Poporul se află sub protecție divină. Deci nu se vor lăuda cu victoriile împotriva altor triburi nomade sau sedentare, pentru că biruința nu e meritul lor.
I Regi 8, 8: Poporul cere rege. Este o lipsă de smerenie, la scurt timp după victoria din război. Uită că ar fi murit fără Dumnezeu și vor să își pună un rege onorific, pentru ca ei să poată fenta Decalogul, la fel ca vecinii lor. De fapt, le e frică de o pedeapsă pentru fapte pe care încă nu le-au comis, dar le-au premeditat și se amăgesc că vor scăpa ei cumva. Recent, președintele Poloniei, într-un gest de maximă sinceritate, a spus că Hristos este Regele acelei țări. Adică exact inversul situației din vremea profetului Samuel.
***
Moartea nu este o pierdere ireparabilă pentru cei credincioși. Este biruința lui Hristos în noi. După moarte, nu mai putem păcătui. Este smerenia supremă, prin care intrăm în bucuria promisă. Nimic nu ne împiedică să vedem moartea ca un câștig (Evrei 2, 14-15), că viața aceasta nu este singura și nici măcar cea care contează. Cei mândri doar se cred nemuritori pe această planetă.
Smerenia înseamnă să învățăm să murim creștinește, pentru a trăi o veșnicie în Rai. Hristos a înviat din morți, pentru ca noi să avem parte de mântuire.
Hristos a învins moartea, pentru ca noi să înfruntăm cu credință frica de moarte.
Moartea pune capăt unei vieți, nu unei relații. Relația noastră cu Hristos Înviat nu se termină, ci abia începe cu adevărat.
De ce ne temem de moarte: pentru că nu s-a aprins în inima noastră dorința după cele veșnice. Pentru că nu ne smerim de bună voie.
***
I Regi 10, 24: După alegerea regelui Saul, oamenii cred că toate probleme s-au rezolvat, că ei nu mai au nimic de făcut. Profetul Samuel nu le-a dat nici o secundă de înțeles asta. Practic, poporul respinge mesajul lui Dumnezeu din mândrie și își inventează propriul mesaj, în antiteză profundă cu adevărul. Este începutul unui lung șir de conflicte, care durează până azi. Dacă ar fi fost smeriți, ar fi evitat multă suferință inutilă a celor apropiați și a lor. Dar mândria se plătește.
I Regi 13, 5: Regele Saul refuză să mai asculte de Dumnezeu, bazându-se exclusiv pe propria sa judecată și impunând o autocrație militară departe de dorința poporului. Dumnezeu aștepta de la Saul aceeași loialitate ca din partea lui Avraam. Nu e de mirare de ce Saul a pierdut, deși avea resurse imense, iar Avraam a câștigat, doar prin puterea credinței. Saul nu a vrut să se smerească și asta l-a costat totul.
I Regi 16, 1: Profetul Samuel caută un nou rege la Betleem, cu zece secole înainte de Hristos. Dumnezeu îl alege pe David ca viitor rege, datorită apostaziei lui Saul. David era plin de smerenie, de râvnă și de curaj, exact ceea ce îi lipsea lui Saul. Dumnezeu scoate din ecuația recompensei pe cei plini de ei și goi de har și îi înlocuiește cu cei umili, care se bucură de chemare, nu o văd ca pe o povară.
I Regi 17, 4: David, trimisul Domnului, îl învinge pe Goliat, uriașul înfricoșător. Înțelegem cu ușurință că este vorba despre lupta dintre bine și rău. La final învinge binele, nu ca în filme, dar ca în Biblie, unde Hristos zdrobește definitiv puterea răului. Fără putere de sus, David nu ar fi reușit nimic. A te smeri înseamnă a accepta puterea Celui mai puternic decât tine și a-L sluji. Un tânăr slab și fără experiență îl învinge pe cel mai mare luptător din istorie, deoarece tânărul este doar instrumentul lui Dumnezeu în lume.
Aceeași putere spirituală o au azi preoții, care se luptă la botez cu legiuni de amaleciți sau filisteni deghizați și care hrănesc poporul cu Pâine cerească, spre viață veșnică.
