LOADING

Type to search

Soc: Iti urasti dusmanul? Esti un prost!

Editoriale

Soc: Iti urasti dusmanul? Esti un prost!

Share

M-au socat cuvintele lui Ioan de Kronstadt, Sfantul, citite azi: “Iti urasti dusmanul? Esti un prost! (No offence!) Iubeste-ti dusmanul si vei fi intelept!” Nu mi-a venit sa cred! Am recitit: da, asa scrie… Fara ocolisuri, diferenta dintre intelepciune si prostie. Bine, Sfantul argumenteaza in continuare foarte frumos. Ce mai, acest citat tocmai devine motto-ul meu preferat, completandu-l pe anteriorul: “Fa-ma vrednic macar de pajistea din fata imprejurimilor Raiului”, al sf. Efrem Sirianul.

Deci, de azi nu ne vom mai uri dusmanii, ca sa nu ramanem… neh, neintelepti. Nu vom mai tabloidiza crestinismul si nici macar nu vom barfi sau vom judeca pe cei care inca o mai fac. Mai bine, vom urmari Steaua Magilor si ne vom lasa calauziti de norul de foc. Vom vorbi cu Domnul in Rugul Aprins al acatistelor si ne vom uni cu el in fiecare Faramitura.

Ne e greu fara Mesia, dardaie inima noastra fara caldura Mirelui. Ne chinuim alungandu-L pentru binele facut (si) noua. Cat de splendida va fi intalnirea cu Mirele in cer! Sa dea Domnul sa fim acolo, macar ca suntem luturi indoielnice. Din pricina pacatelor, pierim fara contenire. Salvarea nu e imposibila. Nu e nici macar departe. E in inima noastra. Avem nevoie de un Mantuitor statornic, de fiecare zi, nu de un prapor de praznice, bun doar pentru defilari sociale.

De viata noastra sa se bucure Cerul. Sa nu uitam ca umblam in fata Mirelui. Sa dobandim Adevarul si Viata (viata adevarata), prin impacarea cu Stapanul. Ne impiedicam de orgoliu: uitam prea greu defaimarile celorlati oameni si mult prea usor trecem peste defaimarile ce vine de la diavolul, desi suntem victima acestora de o mie de ori pe zi (glasuieste Ioan de Kronstadt, Sfantul).

Lucrurile Tale sunt minunate la fiecare pas si in fiecare clipa. Calugarul leningradean mult iubit citat mai sus defineste inima curata: blanda, smerita, nevicleana, simpla, increzatoare, nemincinoasa, nesuspicioasa, buna. Si inca un detaliu: sufletele noastre au o demnitate cereasca. Iata cum imitam ruga sfantului: Slava Tie, san parintesc atotprimitor! Slava Tie, urechea cea pretutindeni deschisa, care auzi rugile pacatosilor. Picura un strop (chiar si infim!) din intelepciunea Ta in inimile noastre!

Pustnicul din Sankt Petersburg ne avertizeaza: purtam de buna voie in inima o povara demonica (dansul zice, textual, satanica!) si ne-am obisnuit atat de mult cu ea, incat, de cele mai multe ori, nu o mai simtim si chiar o sporim, fara sa ne dam seama. Rezolvarea problemei: Sa Il chemam pe Mire! Sa ii chemam pe Casnici!

Cel mai mare dar nu e un Volvo, ci pacea inimii. Poate nu vom vedea Parisul, dar putem sa ne regasim acolo unde am cautam mai putin: in noi insine, scapand de nemultumire, de frustrare, de tristete, de incapatanare prosteasca (cea de la inceput!). Orice Ideal presupune existenta in noi a unui principiu pozitiv, unul care sa se identifice, potrivit Sfantului, cu o “sfanta” convingere a sufletelor noastre.

Sa ne bucuram: Mirele a inviat! Sa ne aducem aminte de unicul Demiurg! NU reusim singuri: avem nevoie sa primim taria (puterea) Duhului Sfant. Nu ne putem lipsi de Mangaietorul, asa cum nu putem trai fara respiratie. Si sa fim optimisti: descurajarea vine de la Veliar, care vrea sa ne poticnim in rugaciune. Deci, si in Viata.

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1
Previous Article
Next Article

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *