LOADING

Type to search

Spre golful veșniciei

Editoriale

Spre golful veșniciei

Share
Dogmele, canoanele și toate rânduielile bisericești sunt, într-adevăr, menite să funcționeze ca niște ziduri sau garduri, scrie părintele Ioan Bădiliță. Dar, ceea ce nu prea se știe, e faptul că aceste ziduri nu ascund o închisoare, ci protejează un parc de joacă, unde omul se dă cu îngerii în balansoar, și-și găsește odihna în cearcănul lui Dumnezeu.
Nu este prea frig afară ca să zboare îngerii. Nu este prea târziu să ne împrietenim cu ei.
Cu adevărat, scrie Brian Weiss, suntem cu toții îngeri care ne ascundem temporar ca oameni. Și – mai devreme sau mai târziu – ne vom întoarce acasă, la Părintele luminii. Vom împărtăși fiecare bucurie și nu vom rata nici una. Vom contempla fiecare mister și ne vom minuna de fiecare armonie. Vom vorbi despre Doamne cu fiecare rostire.
Când ne trezim cu un cântec superb în cap, înseamnă că un înger ne-a cântat, ca să ne alunge insomnia și coșmarul. Încep să cred, scrie George Sand, că există îngeri deghizați în oameni, care se locuiesc o vreme pe pământ pentru a consola și a ridica cu ei spre cer sufletele sărace, epuizate și întristate, care erau gata să piară aici jos.
Când îngerii ne vizitează, nu auzim foșnetul aripilor și nici nu simțim atingerea cu pene a pieptului unui porumbel; dar le cunoaștem prezența prin dragostea pe care o creează în inimile noastre.

Dumnezeu ne iubește și dacă nu suntem patroni sau generali. Doar să nu uităm că suntem ai Lui și să nu Îl trădăm, nici din frică, nici din lăcomie.

Sfânta Maria Magdalena este chipul omului transformat de Hristos. Prima vestitoare a învierii, model de iubire deplină, curată, necondiționată. Noi nu avem puterea să ne depășim pe noi înșine, oricât am fi de luători aminte la viața noastră, și oricât am ști lucrurile acestea nu ne putem realiza noi pe noi înșine, ci avem trebuință de ajutorul lui Dumnezeu (Părintele Teofil PârâianGânduri bune pentru gânduri bune, Ed. Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1997, p. 63).
De foarte multe ori este nevoie de o schimbare de sine mai mult decât de o schimbare de scenă.

Să nu ne credem mai talentați decât suntem. Să nu ne credem campioni după zece egaluri, doar pentru că nu avem nici o înfrângere. Duminica are această menire, să ne amintească că Iisus a câștigat, în locul nostru, pentru noi. Am putea găsi Raiul, dacă l-am căuta. Să nu mai fim îndoliați, de parcă Iisus nu ar fi înviat.

Dumnezeu are răbdare cu fiecare dintre noi (Ilarion V. Felea, Religia iubirii, Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2009, p. 147). Un tren care trebuia să ajungă duminică la Pitești la ora 18.12, abia a plecat din București la exact aceeași oră. Pe scurt, trenul a plecat din stație când trebuia să ajungă deja la destinație. Trenul ar fi trebuit să plece la 16.30 de la București. Să nu pornim spre Rai când trebuia să fi ajuns deja acolo.
Tragedia umanității trebuie să o plângem ca pe propria noastră nenorocire (Arhimandritul Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2003,  p. 192). Greu este acest cuvânt, pentru noi, cei orbiți de nimicuri! Domnul milei să ne lumineze rațiunea și inima, pentru a nu rămâne blocați în nici o tragedie!
Monstruozitatea constă în viața duplicitară pe care o ducem, centrați tot timpul pe noi, indiferent dacă mergem sau nu la biserică, scrie pr. Visarion Alexa. Să nu ne temem că facem prea mult (nu e cazul), că dăruim prea mult, că ne rugăm prea mult. Aceasta să fie singura noastră vină: că L-am iubit prea mult.
Bate un vânt rece din toate direcțiile, dar cred că bate de vreo două milenii. Acum doar s-a întețit nițel. Noi tot sub umbrela harului ne adăpostim. Toate furtunile acestea nu fac decât să confirme că există o singură hotărâre înțeleaptă: predarea în voia Lui. Sunt pline librăriile și bibliotecile de erezii și inepții, dar acest fapt nu face decât să ne pună serios discernământul la lucru. Exact acum doi ani citeam într-o bibliotecă din Swindon, UK, o duzină de astfel de cărți (numai acest gen era accesibil publicului). Doamne al milei, nu ne lăsa să ne smintim, nici să smintim pe careva! Vrăjmașii nu sunt mai mulți, ci sunt doar mai gălăgioși și – cel mai important – sunt înfrânți deja. Noi doar ne alegem tabăra: vechiul sau Noul (Ierusalim).
Încreștinarea Corintului este cea mai mare minune a lumii antice. Cultul Afroditei avea mulți adepți, obișnuiți cu infidelitatea conjugală. Canalul dintre cele două golfuri ferea navigatorii de oboseală și de pericole. Taxa de trecere nu era de neglijat. Hristos plătește în locul nostru taxa de trecere din golful acesta, prin canalul învierii, spre golful veșniciei.
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *