LOADING

Type to search

Stâlpul bisericii

Editoriale

Stâlpul bisericii

Share

De câte ori aud un preot predicând, mă rog la Sfântul Ioan Gură de Aur să-i pună în minte vorbele potrivite pentru ca învăţătura lui să devină “cuvânt cu putere multă”. Şi eu când am nevoie să conving prin ceea ce vreau să comunic sau dacă doresc să intervin cu vreo obsevaţie care ar putea supăra pe cineva mă gândesc la Sfântul Ioan şi-i cer ajutorul . Dar nu numai pentru asta mi-e drag acest Părinte ”mic la stat , mare la sfat”. Se cuvine să-i aducem în dar florile recunoştinţei căci prin scrierile pe care ni le-a lăsat a contribuit la aşezarea vieţii noastre de familie precum şi la edificarea societăţii punând la bază Adevărul şi dreptatea . Având ca argument Evanghelia Lui Hristos şi ca mărturie propria viaţă a condus poporul către cunoaşterea Lui Dumnezeu spre împlinire personală în dragoste şi jerfelnicie.

 

Aşa cum stâlpii susţin structura bisericii prin siluieta lor maiestuasă conferind stabilitate şi rezistenţă întregului edificiu tot la fel Sfântul Ioan,patriarhul Constantinopolului, a contribuit la întărirea Bisericii,a fost luminătorul şi dascălul lumii ,părintele văduvelor şi al orfanilor,mângâietorul celor năpăstuiţi,mustrătorul celor fărădelege,prietenul şi sfătuitorul tuturor acelora care doresc să se mântuiască.

 Pentru inima lui generoasă pentru osârdia cu care a luptat împotriva ereziilor dar mai ales pentru smerenia în care a trăit  bineplăcutul Lui Dumnezeu Ioan ,numit de popor Gură de Aur ,a fost binecuvântat cu darul vindecărilor şi al facerii de minuni.

 

De bună seamă că n-a avut prea mult răgaz pentru a se bucura de roadele muncii sale căci ghimpele invidiei celorlalţi slujitori îl rănea permanent.

Pentru sufletul lui curat intrigile şi viclenia unor confraţi era motiv  de suferinţă pentru că vedea în ele o insultă adusă Mântuitorului căruia trebuiau să-I slujească toţi cu “inimă înfrântă şi smerită”. De aceea răspundea provocărilor cu blândeţe şi cu exemple din Sfânta Scriptură căutând în toate să facă voia Domnului nu spre slava sa ci spre îndreptarea celui care greşeşte. N-a dorit să primească laude sau dregătorii pentru râvna cu care a mărturisit adevărul ortodoxiei dar obştea creştinească l-a iubit şi i-a fost alături în toate prigoanele şi năpăstuirile  pentru că a  recunoscut în el pe omul Lui Dumnezeu.

 

Pentru a-i apăra pe creştinii care erau nedreptăţiţi de către dregătorii lacomi sau pentru a face ordine în sfânta Biserică bântuită de numeroase erezii intra de multe ori în palate pentru a mustra sau pentru mijloci înaintea împăratului pentru poporul dreptcredincios. Şi adesea era ocărât şi alungat căci mărimilor vremii nu le venea la îndemână să facă după îndemnul sfântului. Căutau pe toate căile să-l piardă ca să nu mai aibă cine să le amintească de cuvintele Psalmistului: “Că păcătoşii vor pieri iar vrăjmaşii Domnului ,îndată ce s-au mărit şi s-au înălţat ,s-au stins ,ca fumul au pierit.”

De multe ori a fost aproape de moarte,surghiunit ,hăituit, batjocorit dar Mântuitorul îl păzea şi-l acoperea pentru că mai era trebuinţă ca gura sa de aur să propovăduiască în mijlocul cetăţii Cuvântul Lui Dumnezeu .Nu l-a încercat să-i vadă credinţa căci îl cunoştea pe robul său , îi vedea neprihănirea inimii şi statornicia în lupta cea bună .”Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui ;lăudaţi-l pe El întru tăria puterii Lui.”

 

Îl iubesc pe Sfântul Ioan Gură de Aur şi-mi doresc mai mult decât orice să văd împlinite învăţăturile lui în viaţa noastră şi în Biserică.

 

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *