Strădania asemănării cu Dumnezeu
9 septembrie 2022
Share
Pământul nu are nevoie de noi continente, ci de oameni noi, cu o nouă mentalitate. Puterea creatoare a divinității depășește cu mult instinctul de distrugere al omului.
Dacă în fiecare clipă putem pieri, tot așa în fiecare clipă putem fi mântuiți. Toate acțiunile mărețe se întorc la Dumnezeu, de la care sunt derivate. Este mai bine pentru noi să vedem destinația la care dorim să ajungem, decât punctul de plecare.
Suntem fiii lui Dumnezeu și ne pregătim să ne întoarcem acasă.
☆ Nu ne putem mântui pe noi înşine.
☆ Harul lui Dumnezeu este suficient, încât să acopere toate păcatele.
☆ De o mie de ori murim într-o singură viață. Ne prăbușim, ne rupem și ne sfărâmăm până când straturile iluziei sunt arse și tot ce a mai rămas este adevărul despre cine și ce suntem cu adevărat, scrie Teal Swan.
● Un prim obstacol identificat sincer în calea fericirii a fost perfecționismul. Orice lucru voiam să-l fac așa cum consideram eu că trebuie făcut, la standarde superioare, indiferent că este vorba despre o întâlnire profesională sau curățenie, iar pentru a mă accepta era necesar să-mi îndeplinesc măcar standardele mele, indiferent cât de înalte sau irealiste sunt.
☆ Nu poți face toate lucrurile la un nivel impecabil, ci e necesar să selectezi care sunt lucrurile cu adevărat importante și relevante, cele pe care le vei face foarte bine și care sunt lucrurile pe care poți să le faci doar bine, înțelegând că timpul fizic și resursele nu-ți ajung pentru a avea exigențe ridicate în fiecare domeniu și nici nu e cazul.
☆ Dacă ne trăim adevărul, ne vom găsi comunitatea.
☆ În mod pedagogic, Mântuitorul ne indică cei trei pași pe care îi are de făcut oricine voiește să-L urmeze. Primul este lepădarea de sine, care nu trebuie înțeleasă ca o distrugere sau desființarea sinelui, ci ca așezare statornică a noastră în armonie cu Dumnezeu, cu semenii și cu întreaga creație. Al doilea pas este luarea propriei cruci, aceasta echivalând cu acceptarea tuturor greutăților, suferințelor, bolilor, necazurilor din viața noastră, cu convingerea că acestea sunt îngăduite și oarecum rânduite de Dumnezeu. Al treilea pas durează în veșnicie: urmarea lui Hristos pentru totdeauna, nu pentru șase luni.
☆ Respect dreptul fiecărui om de a vorbi liber și nu impun nimănui credința mea.
☆ Îl conving prin bunătate, nu prin amenințare.
☆ Îi explic mesajul, poate a înțeles greșit pasajele despre mânia divină din Iezechiel sau Psalmi.
● Înconjurat de obsesii materiale, omul contemporan este cuprins de multe fobii și nu se mai regăsește ca parte integrantă a misterului vieții.
☆ Păcatul îl îndobitocește pe om, îl prostește (iar prostia se adâncește și se lărgește).
☆ Fără iubire, existența este chinuitoare. Omul experiază sentimentul de durere, își simte limitele și constată că este înfrânt.
☆ Până nu se eliberează de furie, omul nu poate iubi cu adevărat, adică nu se poate mântui. Omul contemporan vrea să fie lăsat să meargă spre iad.
● A trăi veșnic cu Dumnezeu înseamnă A NU MAI MURI NICIODATĂ. Să abandonăm palavrele malefice. Toate cuvintele false au menirea doar de a ascunde mizeria, furtul, păcatul. Toate cuvintele adevărate eliberează, purifică, înveșnicesc.
☆ Uneori suntem prea goi pe dinăuntru, prea distanți între noi, ca spațiile dintre stele.
☆ Într-un univers atât de frumos nu e potrivit să avem obiceiuri urâte.
☆ Pentru a nu capitula duhovnicește, nu e suficient doar să vorbim despre rugăciune, smerenie și iubire.
● Dumnezeu nu dăruiește harul decât celor care nu cer favoruri inutile.
☆ Cei care cred își mărturisesc fidelitatea față de Dumnezeu.
☆ Adevărata aventură a noastră este strădania de a ne asemăna lui Dumnezeu, zi de zi, fără discursuri neadecvate și fără superstiții.
☆ Dacă facem anumite lucruri, este numai pentru că ne dorim să fim în proximitatea lui Dumnezeu.
● Drumul pe care se merge cu Dumnezeu poate fi surprinzător, dar întotdeauna duce la fericire.
☆ În universul mântuirii nu se intră ca într-o breaslă, nu avem privilegii în detrimentul altora.
☆ Măsura pe care o vom folosi pentru alții o va folosi Dumnezeu pentru noi.
☆ Să dăm întâietate chemării credinței.
● Cum să Îl oferim pe Dumnezeu altora, dacă noi suntem văduviți de prezența Lui?
☆ A crede în Dumnezeu este o alegere clară.
☆ A crede înseamnă a fi în opoziție cu răul, niciodată de partea lui.
☆ Când Dumnezeu lucrează prin noi, reduce la zero mândria din sufletele noastre.
● Ce rămâne în noi când scăpăm de mândrie?
☆ Cei ce se străduiesc să se asemene cu Hristos vor câștiga mântuirea sufletelor și accesul în Împărăție.
☆ Smerenie: Hristos activează departe de centrele lumii (Roma, Alexandria, Antiohia), la o margine de lume (Betleemùl păstorilor, Nazaretul din-care-nu-poate-ieși-ceva-bun, Capernaumul sclavilor).
☆ Dumnezeu nu e abstract și impersonal. Dumnezeu nu e departe. E mai aproape de noi decât noi înșine.
● Atotputernicia lui Dumnezeu e la îndemâna noastră.
☆ Dumnezeu are grijă de noi, dacă noi avem grijă de orfani.
☆ Nu trebuie să ne mirăm că oamenii răi sunt de partea răuĺui, ci să rămânem de partea binelui, indiferent de consecințe. Pe termen lung, suntem învingători.
☆ Dorința de bunăstare răcește inima și amplifică tendința de a ne urma pe noi înșine, în loc de a-L urma pe Dumnezeu.
● Suntem expuși pericolului de a uita rostul prezenței lui Dumnezeu în viața noastră și faptul că El are grijă de noi.
☆ Mulți oameni Îl urmează pe Hristos doar declarativ, când – de fapt – ei își urmează doar ideile și interesele lor.
☆ Pentru omul de caracter, crucea e inevitabilă.
☆ Credința ne confirmă că Dumnezeu este prezent în zbuciumul vieții noastre.
● Bătălia a fost deja câștigată de Hristos.
☆ Binele să ne găsească pregătiți, neezitanți.
☆ Suferința ne face mai calmi, iar credința mai rugători.
☆ Chiar dacă toate sunt trecătoare, nu trebuie să disprețuim realitatea, ci să o folosim ca pe o oportunitate de a spori lucrarea Binelui.
● Secretul reușitei depinde de unde și de cum ne situăm așteptările, satisfacțiile și bucuriile.
