Sub semnul Crucii
29 noiembrie 2013
Share
Unde vei gasi Cuvantul ce exprima Adevarul? întreabă poetul nostru nepereche într-o poezie adresată criticilor săi.
Noi ştim însă,că Adevărul se află cuprins în Evanghelia Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi-n propovăduirea Apostolilor Săi care s-au făcut privelişte oamenilor şi îngerilor prin mărturisirea lor.
Despre aceştia Arhiepiscopul Proclos al Constantinopolului spunea cu multe veacuri în urmă : În loc de undiţă Apostolii aruncă predica,în loc de sfoară ei slobozesc amintirea,în loc de momeală folosesc minunile,în loc de peşti ei vânează regi,în loc de barcă ei au primit jertfelnicul…în loc de năvod ei au aşezat Evanghelia…în loc de mare ei cutreieră lumea,în loc să-l adune cu plasa ei prind peştele cu Crucea.
Apostolii au fost (şi sunt) martorii vieţii pământeşti ai Lui Hristos şi ai minunilor săvârşite de El în popor ,ai Pătimirii şi Învierii Sale. El i-a trimis în lume s-o are cu Crucea pentru a semăna Cuvântul Adevărului poruncindu-le : Să nu aveţi nici aur,nici argint,nici bani în cingătorile voastre.Nici traistă pe drum nici două haine,nici încălţăminte,nici toiag căci vrednic este lucrătorul de plata sa.
La prima vedere porunca Mântuitorului ar părea nerealistă şi ar trăda o inexplicabilă lipsă de grijă pentru Ucenicii Săi.Ce călător pleacă de acasă ştiind că va lipsi o perioadă de timp fără să-şi ia cu sine cele necesare traiului :haine,mâncare, ceva cu care să se adăpostească şi să se apere ?Cum să nu fi ştiut El ce locuri sălbatice aveau să străbată şi de câte ori se vor afla în primejdii de râuri ,în primejdii de la tâlhari,în primejdii de la cetăţi,în primejdii de la păgâni,în primejdii în pustie,în primejdii pe mare,în primejdii între fraţii cei mincinoşi şi de ce le recomanda să plece având numai hainele de pe ei ?
Şi mă frământam să pricep aceasta dar anevoios lucru este înaintea mea!
Dar Apostolii trebuiau să lupte cu toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi era necesar să înceapă chiar cu persoana lor. Să nu-şi lipească inima de lucruri pământeşti care slăbesc credinţa omului şi înrobesc sufletul şi să nu poarte prea multă grijă de trup căci prin el avea să se arate răbdarea şi tăria mărturisirii.
Nu s-au îndoit de temeinicia Cuvântului opunându-i raţiuni omeneşti şi au demonstrat că omul atunci când se leapădă de sine şi-şi pune viaţa în mâna Domnului are puterea să răzbească prin cele mai neaşteptate şi mai grele încercări.
L-au văzut pe Iisus răstignit pe Cruce dar nu ştiau atunci că spre acea Cruce vor alerga şi ei cu bucurie făcându-se prin aceasta vestitori ai mântuirii neamurilor.
Ei au înţeles ceea ce noi astăzi după două mii de ani de creştinism nu reuşim : sensul Crucii pentru mântuirea sufletelor ca semn de biruinţă asupra vrăjmăşiei ;armă care nu-l vatămă decât pe urâtorul binelui,lemn binecuvântat care uneşte sub semnul jertfei Celui dintâi dintre martiri pe iudeu ,pe grec,pe slobod şi pe rob,pe împărat şi pe supus,pe scit şi pe păgân…
La sărbătoarea Cinzecimii, îmbrăcaţi cu putere de sus Apostolii au început să vorbească în limbile popoarelor care erau în Ierusalim.Se minunau aceştia auzind Cuvântul Domnului din gura celor pe care-i ştiau că sunt oameni simpli ,unii chiar neştiutori de carte dar care deveniseră pe dată înţelepţii acelui veac şi ai celor care vor veni până la Parusie.
Poate că atunci hotărâse Hristos pentru fiecare în ce colţ de lume avea să purceadă la propovăduire ,sorţii doar confirmându-le.
Andrei,fratele lui Simon-Petru a crezut că Iisus este Mesia cel mult aşteptat de poporul evreu încă de când era ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. L-a întărit în credinţă cele ce s-au întâmplat la apa Iordanului şi împreună cu Ioan viitorul Evanghelist au mers după Iisus. Văzându-i, El i-a întrebat : Ce căutaţi ?
N-au ştiut ce să răspundă căci nici ei singuri nu ştiau de ce simt nevoia să fie în preajma Lui.Căutau Împărăţia dar încă nu erau pregătiţi s-o primească în inima lor şi-n loc de răspuns Îl întreabă :
Învăţătorule,unde locuieşti ?Adică :Cine eşti ?De unde vii ?Unde-ţi este locul ?Cum este în Cer ?De ce eşti asemenea nouă ? Tu eşti Hristosul ? Iată câteva întrebări pe care şi noi de-am fi fost în locul lor le-am fi exprimat fie şi în gând. Căci ei aflaseră din proorocii că Mesia era regele lui Israel ,Împăratul slavei,pogorât ca un prunc în peştera din Betleem şi mai ştiau că Nazarinean se va chema însă Acesta prea nu se purta ca un rege. Veniţi şi veţi vedea ! îi invită Iisus şi ei Îl urmează găzduind împreună cu El în casa unor oameni săraci. Îi mai lasă un timp să-şi cearnă în minte grâul de neghină apoi trecând pe lângă marea Galileiii îi cheamă pe cei doi fraţi care pescuiau : Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni !
Nu putem şti ce a rodit în mintea lor promisiunea Învăţătorului ,poate chiar se gândeau la vreo dregătorie sau pur şi simplu n-au realizat în chemarea Lui nici o promisiune de viitor ,fapt este că au lăsat mrejele şi s-au dus după El.
În lumea plină de idolatrie, crudă,nestatornică ,bântuită de necredinţă,înşelată şi înşelătoare ,supusă puterii întunericului Hristos îi trimitea ca pe nişte oi în mijlocul lupilor asigurându-i că tot cel ce a lăsat case sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau soţie sau ţarină pentru numele Meu va primi însutit şi va moşteni
viaţa veşnică.
Aşa a ajuns Sfântul Apostol Andrei în Sciţia mică ,Dobrogea de azi.I-au căzut sorţii să încreştineze ţinuturile din jurul Mării Negre şi pe cele din sudul şi nordul Dunării unde locuiau strămoşii noştri daci,Macedonia şi Grecia.
Fără traistă , fără bani sau toiag şi dacă a flămânzit l-a hrănit pământul cu roadele lui iar stânca i-a fost îmbrăcăminte şi casă. L-or fi alungat stăpânii ţarinilor de unde rupea spice, le fărâmiţa în mâini şi le mânca,l-or fi încolţit câinii sau fiarele pădurii când mergea din cetate în cetate ca să-l vestească pe Hristos.În multă răbdare,în necazuri,în nevoi,în bătăi,în temniţă,în tulburări,în osteneli,în privegheri,în posturisupunând duhurile răutăţii cu duhul blândeţii.
Poate l-au batjocorit cei care îl vedeau umblând cu hainele ponosite neavând asupra lui decât gândul Crucii care l-a primit şi pe el în braţele sale în alt chip şi cu altă măsură decât pe Învăţătorul său căci nu se simţea vrednic să moară ca El.
La malul mării unde guvernatorul cetăţii Patras după ce l-a muncit îndelung sperând că se va lepăda de Hristos a pus să-l răstignească pe o cruce în formă de X,cu capul în jos.
Văzându-şi crucea Andrei s-a bucurat căci i e dăduse să bea paharul pe care-l băuse Mântuitorul nostru . I se adresează ca unui odor vrednic de cinstire : O,Cruce,unealtă mântuitoare a Celui Preaînalt ! O,Cruce,semn al biruinţei Lui Hristos asupra vrăjmaşilor ! O,Cruce,sădită pe pământ dar aducând roade în Cer !O,nume al Crucii care eşti plin de toate lucrurile!Ferice de tine ,Cruce,că ai închegat lumea în alcătuirea ei !Ferice de tine chip al deplinei cunoştinţe prin care ai dat formă lipsei tale de formă !Ferice de tine,Cruce că ai îmbrăcat pe Domnul,ai adus pe tâlhar ca roadă ,ai chemat pe Apostol la pocăinţă şi n-ai socotit sub demnitatea ta să mă primeşti şi pe mine !
Dar apostolia lui nu s-a sfârşit. Sfântul Apostol Andrei a întemeiat Biserica Lui Hristos în toate ţinuturile în care a propovăduit. Numai în Scithia Minor istoricii amintesc de cincisprezece episcopii. Urmaşii lui preoţi,episcopi,diaconi prin credinţă statornică şi neclătinată unită cu fapta bună erau pildă pentru viaţa celor din jur căci nu râvneau decât la plata pe care Cel Preaînalt avea să le-o dea în Ceruri.
Marea se zbate între maluri spărgându-şi talazurile semeţe de stâncile care au vegheat martiriul Apostolului Andrei .Aceeaşi azi ca şi ieri şi totuşi înşelătoare ca apa şi schimbătoare ca gândul poartă pe undele sale amintirea unui bărbat curajos care ne-a lăsat un nume mai presus de orice nume şi datoria de a-l purta cu credinţă.
La mulţi ani, Andrei, creştine !
