LOADING

Type to search

Tehnica avansată a magiei versus puterea Duhului Sfânt

Editoriale

Tehnica avansată a magiei versus puterea Duhului Sfânt

Share

Cât efort desfăşoară această lume, pentru a mă convinge să las pietrelor dreptul meu la strigăt…

Se întâmplă oare, prin scrisul meu, să Îl trădez pe Dumnezeu?! Îl tot comentez, povestesc relaţia mea de dragoste cu El şi, recitind ceea ce scriu, mă întreb: este o indiscreţie, o impudoare sau o mărturisire…

Între făgăduinţa făcută la primirea Sfintelor Taine “nu voi spune vrajmasilor Tăi Taina Ta, nici sărutare îţi voi da ca Iuda…” şi îndemnul Mântuitorului de a-L propovădui prin viaţa noastră: “dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga”, aleg refuzul de a mă transforma în stană.

Fac tot felul de greşeli, vorbind despre Domnul: un preot la care ţin îmi întoarce spatele, când vin să mă miruiască, făcându-şi de lucru în altar, persoane care se recunosc în descrierile mele apelează la cel-rău ca să mă pună la punct şi să-mi arate ele! doar nu-mi închipuiam că eu, păcătoasa, pot să aduc pe cineva la Dumnezeu… Cine mă cred? După textele pe care le public pe site apar adesea înjurături codificate electronic, poate-poate mă voi mânia, intrând în conversaţie cu energia negativă pe care o transportă.

Un tantra-yoghin căruia mă străduiesc, în ciuda relatării altora, să-i gândesc binele, îşi foloseşte tehnica de insinuare prin nevăzut, foşnind la telefon hârtii, pentru a-şi activa blestemul de moarte, scris pe ele, asupra mea. Şi o face, folosindu-şi întreg grupul de o aceeaşi „credinţă”, care consimte să mă judece şi să mă condamne la moarte, concentrându-se pe această idee pierzătoare de suflet, fără să mă cunoască; decât din fotografie, doar pentru a-şi „ajuta” un coleg de gaşcă.

Ce jubilaţie îi aduce sărmanului demonizat iluzia acestei puteri! Şi totuşi nu are destulă încredere în ea, căci după fiecare încercare de agresiune magică pe care o resimt (recunosc, prin dureri teribile), vine telefonul său mut, ca să se convingă dacă practica satanicească i-a izbutit; dacă mai răspund sau am tăcut. Mă mai îndrept oare spre biserică sau m-a pus pe fugă?!

Scrie părintele Lucian Grigore:

-„In chipul sfărâmat şi bătut al Domnului vedem, ca în oglindă, chipul nostru sfărâmat de păcat.”

Când o nouă magie îmi este expediată, prin tehnica avansată a timpului meu de a-şi ascunde vinovaţii, permutând, substituind suflete care nu realizează că se pierd în acest joc… privesc Chipul sfărâmat şi bătut al Domnului şi mă ghemuiesc în faţa Lui.

– Pentru păcatele mele, care desigur sunt multe, din copilărie şi până acum, accept să Te urmez şi să-Ţi semăn, Doamne, chiar în această înfricoşătoare şi nedreaptă suferinţă, chiar în această imagine care, pe cei „sensibili” îi face să-şi întoarcă ochii de la Tine. Accept din iubire, uitând de orice cochetărie, ca aşa să arate şi faţa mea, dacă Tu binevoieşti…

Iată, această faţă o dau la schimb, celor care se îndeletnicesc cu permutaţiile. O vrea cineva, este dispus vreun tantric să-şi cucerească partenerul, amestecându-se în dragostea mea cu Hristos?!

Acesta este hotarul: Trupul bătut şi răstignit al Domnului, de care nu poate trece spre cei ce-L mărturisesc, nici o tehnică a magiei, din orice timp al răutăţii s-ar inspira ea şi orice energii neconvenţionale ar folosi. Şi sunt fericită, simţind cum durerea mea, până la urmă suportabilă, se topeşte în clipa de nesfârşită şi adevărată Iubire pentru El.

Fie ca Pogorârea Duhului Sfânt să-i izbăvească pe toţi cei credincioşi, care îndură şi astăzi suferinţe inexplicabile, provocate prin amestecul vrăjitoresc de simboluri creştine şi simboluri magice, absorbite din emisiuni de televiziune, din mesaje pe telefonul mobil, de la vizitatori anonimi care ne bat la uşă, căutându-ne privirea, în timp ce ne recită un text de reclamă, pentru a ne invada subconştientul cu un mesaj, la care n-am fi deschis.

Mă uimeşte mulţimea de activişti, de sectanţi care pătrund şi foşnesc în biserica ortodoxă, doar ca să demonstreze, prin frăsuiala lor, că la noi este dezordine! Doar pentru a ne alunga din biserica drept-măritoare a Sfintei Treimi. Doar pentru a ne transforma în convenabile stane de piatră. Să-i deosebim şi să ne depărtăm de ei, căci nu ne rugăm aceluiaşi Dumnezeu!

Şi mai ales să nu alegem, să nu gustăm partiturile cinematografice ale fricii, de care abundă televiziunile. Şi nici de magie să nu ne speriem, oricâtă tehnică avansată s-ar investi în ea. Părintele Nicolae de la Rohia are o predică minunată despre curaj, unde scrie: „Care este efectul principal al fricii? Îndepărtarea de Hristos. Căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii: frica aşadar e de la diavol, ca şi păcatul, ca şi moartea.”

Curajul celor ce-L marturisesc pe Hristos este una dintre virtuţile ce se primesc prin Harul Duhului Sfânt. Să ne deschidem Pogorârii Lui!

Previous Article

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *